HOTĂRÂRE nr. 557 din 6 iunie 2007

privind completarea măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru salariaţii încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată şi pentru salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară
EMITENT   GUVERNUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 18 iunie 2007

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Articolul 1
(1) Prezenta hotărâre are ca scop asigurarea protecţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru următoarele categorii de salariaţi:
a) salariaţii încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, conform legii;
b) salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară, conform legii.
(2) Angajatorul, astfel cum este definit conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, are obligaţia să asigure salariaţilor prevăzuţi la alin. (1) aceleaşi condiţii de muncă în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în special cu privire la accesul la echipamentele individuale de protecţie, de care beneficiază şi ceilalţi salariaţi.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (2) le are şi utilizatorul, astfel cum este definit conform Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiei în care, prin contractul de punere la dispoziţie, dotarea cu echipamente individuale de protecţie este în sarcina agentului de muncă temporară.
(4) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale actelor normative elaborate în aplicarea acesteia se aplică şi salariaţilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1).

Articolul 2
Anterior începerii unei activităţi, angajatorul, respectiv utilizatorul are obligaţia de a informa salariaţii prevăzuţi la art. 1 asupra:
a) calificărilor profesionale, aptitudinilor personale sau serviciilor medicale profilactice pe care activitatea respectivă le presupune, potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
b) riscurilor majore specifice locului de muncă, potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006.

Articolul 3
Angajatorul, respectiv utilizatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii salariaţilor, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor şi ale prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea sănătăţii şi securităţii în muncă nr. 319/2006.

Articolul 4
(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţiile ca fiecare salariat să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru specifice locului de muncă şi postului său, în următoarele situaţii:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesară.
(3) Angajatorul se va asigura că salariaţii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, precum şi alţi participanţi la procesul de muncă, definiţi conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă pe durata desfăşurării activităţilor.

Articolul 5
(1) Angajatorul, respectiv utilizatorul are obligaţia de a informa persoanele cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi/sau serviciile externe, definite conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu privire la angajarea/utilizarea în cadrul întreprinderii/unităţii a unor salariaţi dintre cei prevăzuţi la art. 1 alin. (1).
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) trebuie să facă posibilă desfăşurarea, în mod corespunzător, a activităţii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din întreprindere/unitate.

Articolul 6
Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat temporar, în baza unui contract de punere la dispoziţie, încheiat în formă scrisă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 7
(1) Utilizatorul are obligaţia de a informa agentul de muncă temporară asupra caracteristicilor specifice postului, în special privind calificarea necesară şi condiţiile concrete de muncă.
(2) Agentul de muncă temporară încheie cu salariatul un contract de muncă temporară, în formă scrisă, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de legislaţia în vigoare.

Articolul 8
Pe parcursul misiunii, utilizatorul răspunde pentru asigurarea securităţii, sănătăţii şi igienei în muncă a salariatului temporar.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 91/383/CEE de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 206/1991.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
---------------
Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse,
Paul Păcuraru
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Bucureşti, 6 iunie 2007.
Nr. 557.
-----

Ai nevoie de consultanta pentru situatii speciale sau accidente de munca?

Cere oferta
©2019 www.outstand.ro All rights reserved
Designed and developed by

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.

Detalii aici De acord