Discriminarea la locul de muncă înseamnă tratamentul inegal aplicat unei persoane din cauza unor criterii precum genul, vârsta, religia, dizabilitatea, orientarea sexuală sau originea etnică. Situația poate afecta serios starea emoțională, performanța și sentimentul de siguranță al angajaților. În România, angajatorii trebuie să implementeze politici clare de prevenire a discriminării, iar angajații au dreptul să lucreze într-un mediu lipsit de intimidare sau abuz. Află din acest ghid cum recunoști, previi și gestionezi discriminarea, ce spune legea și ce sancțiuni pot apărea dacă normele nu sunt respectate.
Ce este discriminarea la locul de muncă?
Discriminarea la locul de muncă reprezintă orice formă de tratament nedrept sau excludere a unei persoane pe baza unor criterii protejate de lege, de exemplu sexul, rasa, etnia, religia, dizabilitatea, vârsta sau orientarea sexuală. Poate apărea în orice etapă a relației de muncă: la angajare, promovare, salarizare, evaluare profesională sau concediere.
Situația poate apărea în diferite contexte. Uneori, o persoană este tratată mai puțin favorabil decât alta aflată într-o situație comparabilă, din cauza unui criteriu protejat. Alte ori, o regulă, practică sau condiție aparent neutră are un efect dezavantajos asupra unui anumit grup de persoane. Hărțuirea este de asemenea o formă de discriminare la locul de muncă și se referă la comportamente nedorite verbale, nonverbale sau fizice care lezează demnitatea unei persoane. De regulă, creează un mediu ostil sau umilitor.
Legea română impune angajatorilor să prevină și să sancționeze astfel de situații. Totodată, angajații discriminați au dreptul de a solicita protecție și despăgubiri prin intermediul instituțiilor competente.
Legislația în vigoare privind discriminarea
Cadrul legislativ din România privind discriminarea la locul de muncă este unul complex. Reglementările includ:
- Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), care interzice orice formă de discriminare directă sau indirectă în relațiile de muncă.
- Legea nr. 167/2020, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de hărțuire morală la locul de muncă.
- Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.
- O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Împreună, aceste acte normative definesc drepturile angajaților, responsabilitățile angajatorilor și sancțiunile aplicabile în cazurile de încălcare. Descoperă aici mai multe informații utile despre legislație.
Principalele prevederi ale Codului Muncii referitoare la discriminare
Potrivit Codului Muncii, este interzisă orice formă de discriminare directă sau indirectă față de un angajat sau un candidat pe criterii de:
- rasă
- naționalitate
- etnie
- limbă
- religie
- convingeri
- sex
- orientare sexuală
- vârstă
- handicap
- categorie socială
- statut de refugiat
- apartenență la o categorie defavorizată
- orice alt criteriu similar
Codul Muncii mai prevede că hărțuirea (inclusiv cea sexuală sau morală) este o formă de discriminare și este strict interzisă. Se consideră hărțuire orice comportament care afectează demnitatea unei persoane și creează un mediu ostil, intimidant sau umilitor.
Totodată, angajații sunt protejați împotriva victimizării, adică a oricărui tratament nefavorabil aplicat pentru că au depus o plângere, au participat la o investigație sau au susținut o persoană discriminată.
Codul obligă angajatorii să promoveze egalitatea de șanse, să includă în regulamentul intern prevederi clare privind interzicerea discriminării și să ia măsuri prompte de investigare și sancționare atunci când apar astfel de fapte.
Legea nr. 167/2020
Legea nr. 167/2020 este principalul act normativ care reglementează hărțuirea morală și discriminarea la locul de muncă. Conform acesteia, este interzis orice comportament ostil, verbal sau nonverbal, care are drept scop sau efect lezarea demnității unei persoane.
Legea discriminării la locul de muncă se aplică tuturor raporturilor de muncă, indiferent dacă actele sunt comise de superiori, colegi sau colaboratori externi. Faptele de hărțuire pot atrage răspundere disciplinară, contravențională sau chiar penală.
Angajatorii au obligația legală de a preveni și combate hărțuirea morală prin:
- introducerea de proceduri clare de sesizare și investigare a plângerilor
- reglementarea comportamentelor nepermise în regulamentul intern
- instruirea personalului privind respectarea demnității la locul de muncă
Un aspect important al Legii nr. 167/2020 este sarcina probei, care revine angajatorului în cazul în care un angajat reclamă hărțuirea morală.
Ce sancțiuni sunt prevăzute?
Încălcarea prevederilor legale privind discriminarea la locul de muncă poate atrage mai multe tipuri de sancțiuni, în funcție de gravitatea faptei și de cadrul juridic aplicabil. Astfel, angajatorii riscă:
- avertisment scris (pentru abateri minore)
- amenzi contravenționale (între 1000 și 100.000 lei)
- sancțiuni disciplinare interne (reducerea salariului, retrogradarea sau desfacerea contractului de muncă)
- răspundere civilă (despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciul cauzat)
- răspundere penală (în cazurile grave, de exemplu hărțuire repetată sau amenințările)
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) poate dispune măsuri corective și sancțiuni complementare, iar instanțele de judecată pot obliga angajatorul să elimine efectele faptelor discriminatorii.
Tipuri de discriminare
Discriminarea la locul de muncă poate lua mai multe forme, iar fiecare are caracteristici specifice și implicații legale. Cele mai des întâlnite sunt discriminarea directă, indirectă, pozitivă și prin asociere.
1. Directă
Discriminarea directă se referă la situațiile în care un angajat este tratat mai puțin favorabil decât alții din cauza unui criteriu protejat. Este cel mai evident și ușor de identificat tip. Exemplele includ:
- refuzul angajării unei persoane calificate doar din cauza sexului sau rasei
- limitarea accesului la promovare sau la training-uri în mod explicit pe baza vârstei sau orientării sexuale
- aplicarea unor politici interne care favorizează un grup de angajați în detrimentul altora, fără justificare obiectivă
2. Indirectă
Discriminarea indirectă apare atunci când o regulă, criteriu sau practică aparent neutră afectează în mod disproporționat un anumit grup de angajați. Spre deosebire de discriminarea directă, nu este evidentă la prima vedere. Exemple:
- program de lucru strict, care nu ține cont de obligațiile familiale; afectează în general femeile cu copii mici
- cerințe de înălțime sau greutate pentru anumite posturi
- interdicții privind anumite accesorii sau simboluri religioase
3. Pozitivă
Discriminarea pozitivă urmărește să corecteze inegalitățile existente și să ofere șanse egale grupurilor dezavantajate. Nu este interzisă de lege, cât timp nu produce discriminare inversă sau tratamente inechitabile altor angajați. Iată câteva exemple:
- programe de mentorat sau training dedicate femeilor pentru poziții de leadership în companii cu istoric de subreprezentare a genului
- reducerea discrepanțelor salariale prin creșterea compensării pentru angajații din grupuri vulnerabile
- recrutarea activă din comunități subreprezentate pentru a diversifica echipa
4. Prin asociere
Discriminarea prin asociere se referă la tratamentul inechitabil aplicat unei persoane din cauza legăturii sale cu o altă persoană aparținând unui grup protejat. Cu alte cuvinte, angajatul este afectat indirect de statutul sau caracteristicile altcuiva. De exemplu:
- refuzul promovării unui angajat pentru că are un copil cu dizabilitate
- hărțuirea sau excluderea unui angajat pentru că partenerul său aparține unei minorități etnice
- limitarea accesului la proiecte sau beneficii pentru un angajat cu rude într-un grup protejat de lege
Exemple de discriminare la locul de muncă
Există mai multe forme de discriminare și hărțuire de care angajatorii și angajații trebuie să fie conștienți. Iată câteva definiții și exemple concrete de care să ții cont.
Legată de gen
Discriminarea de gen implică tratarea inechitabilă a persoanelor pe baza sexului lor. Se manifestă prin diferențe salariale, limitarea oportunităților de promovare sau hărțuire sexuală. Legislația română interzice explicit discriminarea sexuală la locul de muncă.
Exemple:
- diferențe salariale nejustificate între bărbați și femei
- limitarea accesului la promovare din cauza stereotipurilor legate de gen
- hărțuire sexuală (comentarii nepotrivite, avansuri nedorite, orice alte comportamente inadecvate)
Pe criterii de rasă sau origine etnică
Discriminarea rasială la locul de muncă apare atunci când un angajat este tratat diferit din cauza rasei sau originii etnice. Legislația română și standardele internaționale interzic astfel de practici.
Exemple:
- refuzul angajării unui candidat calificat din cauza originii sale etnice
- comentarii sau glume ofensatoare legate de rasă în timpul ședințelor
- excluderea din anumite proiecte sau responsabilități pe baza etniei
Legată de orientarea sexuală
Discriminarea pe baza orientării sexuale este strict interzisă și poate include orice tratament inechitabil sau hărțuire.
Exemple:
- refuzul angajării sau promovării pe baza orientării sexuale
- limitarea creșterilor salariale din motive legate de orientarea sexuală
- hărțuire verbală sau glume ofensatoare referitoare la orientarea sexuală\
Hărțuire
Hărțuirea se poate manifesta prin:
- comentarii ofensatoare sau intimidante legate de criterii protejate
- gesturi sau acțiuni care creează un mediu de lucru ostil
- repercusiuni împotriva angajaților care raportează hărțuirea
Bullying și excludere socială la locul de muncă
Bullying-ul implică comportamente negative persistente cu scopul de a intimida sau răni colegii. Excluderea socială este o formă mai subtilă de bullying, care presupune izolarea individului de activități sociale sau profesionale. Ambele sunt descurajate de lege, iar angajatorii au responsabilitatea de a preveni și sancționa astfel de practici.
Exemple:
- umiliri și reproșuri constante în fața colegilor
- răspândirea de zvonuri sau bârfe
- excluderea intenționată din activități sociale (prânzuri, întâlniri informale etc)
Pe criterii de religie
Discriminarea religioasă implică tratamentul inechitabil al angajaților pe baza credințelor sau practicilor religioase. Aceasta poate include refuzul angajării, limitarea promovării sau crearea unui mediu ostil pentru cei care practică anumite religii.
Exemple:
- refuzul angajării
- limitarea promovării
- interzicerea purtării simbolurilor religioase (cruce, hijab) fără justificare obiectivă
- comentarii ofensatoare sau glume pe teme religioase
- neacordarea de timp liber pentru sărbători religioase importante pentru anumite confesiuni
Pe criterii de vârstă
Discriminarea pe criterii de vârstă apare atunci când angajații sunt tratați diferit sau excluși din motive legate de vârsta lor. Poate afecta atât tinerii, cât și persoanele în vârstă.
Exemple:
- refuzul angajării tinerilor sau persoanelor mature pentru anumite posturi
- limitarea accesului la proiecte complexe sau la promovare în funcție de vârstă
- stereotipuri negative și comentarii depreciative legate de capacitatea de a învăța sau adapta la tehnologie
Ce presupune egalitatea de șanse la locul de muncă?
Egalitatea de șanse înseamnă crearea unui mediu în care toți angajații, indiferent de gen, rasă, vârstă sau alte caracteristici protejate, au acces echitabil la oportunități, tratament corect și protecție împotriva discriminării. Presupune atât responsabilități ale angajatorilor, cât și drepturi ale angajaților. Principalele aspecte includ:
- acces egal la angajare și selecție profesională
- șanse echitabile de promovare și dezvoltare profesională
- remunerație echitabilă pentru muncă egală
- protecție împotriva hărțuirii sau abuzului bazat pe criterii protejate
- respectarea principiului non-discriminării în procedurile interne și cultură organizațională
- implementarea de politici interne și proceduri clare pentru prevenirea discriminării
Definiția egalității de șanse conform Legii nr. 202/2002
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei stabilește cadrul legal prin care se urmărește eliminarea oricărei discriminări pe bază de gen și asigurarea accesului echitabil la oportunitățile oferite de societate. Presupune ca femeile și bărbații să aibă șanse identice în angajare, promovare, remunerare și în condițiile generale de muncă.
Legea interzice orice formă de discriminare la locul de muncă sau segregare pe criterii de gen. Totodată, protejează angajații împotriva hărțuirii și abuzurilor. De asemenea, legea prevede obligația angajatorilor de a implementa politici interne care să promoveze egalitatea de șanse, să prevină discriminarea și să faciliteze participarea activă a ambelor genuri în viața profesională.
Care sunt drepturile și obligațiile angajatorilor?
Angajatorii au responsabilitatea de a crea și menține un mediu de lucru fără discriminare, în care toți angajații sunt tratați echitabil. Concret, este vorba despre implementarea de politici și proceduri interne anti-discriminare și anti-hărțuire, asigurarea unor criterii obiective pentru recrutare, promovare și evaluarea performanței, investigarea promptă a plângerilor de discriminare sau hărțuire, aplicarea măsurilor corective și sancțiunilor corespunzătoare în cazul încălcării regulilor și organizarea de sesiuni de training și conștientizare pentru angajați și management.
Angajatorii sunt obligați să respecte legislația privind egalitatea de șanse și tratament, să asigure transparență în procesul decizional și să evite orice criteriu sau practică care ar putea avea efect discriminatoriu. Conștientizarea și prevenirea riscurilor psihologice la locul de muncă este de asemenea un subiect de care angajatorii ar trebui să țină cont.
Excepții și cerințe speciale
Există situații în care legea permite excepții sau cerințe specifice, însă doar dacă sunt obiective și justificate. De exemplu, cerințele legate de vârstă, gen sau alte criterii protejate pot fi acceptate doar dacă sunt esențiale pentru natura postului (actor pentru un rol specific). În cazul discriminării pozitive, trebuie să se adreseze doar grupurilor dezavantajate, pentru a corecta inegalitățile existente. Angajatorii trebuie să documenteze și să motiveze deciziile pentru a demonstra că nu sunt discriminatorii.
Soluții pentru prevenirea și combaterea discriminării la locul de muncă
Angajatorii pot implementa următoarele măsuri:
- politici interne clare privind egalitatea de șanse și prevenirea discriminării
- training-uri periodice pentru angajați și management privind diversitatea și incluziunea
- proceduri transparente pentru recrutare, promovare și evaluarea performanței
- canale sigure și confidențiale pentru raportarea plângerilor
- monitorizarea și evaluarea periodică a practicilor organizaționale pentru a identifica eventuale dezechilibre
- promovarea unui mediu de lucru incluziv prin activități de team-building și suport pentru diversitate
- supravegherea respectării legislației privind egalitatea de șanse
- aplicarea sancțiunilor necesare în caz de încălcare a legislației
Discriminarea la locul de muncă poate avea efecte negative serioase atât asupra angajaților, cât și a organizațiilor din care fac parte. Legislația română oferă un cadru clar de protecție, iar angajatorii au responsabilitatea de a preveni și sancționa astfel de comportamente. Egalitatea de șanse și politicile interne bine implementate contribuie la un mediu de lucru incluziv și productiv. Pentru a asigura egalitate la locul de muncă, contactează-ne pentru servicii SSM.
Surse:
- “Codul Muncii Adnotat – Art. 5. [Egalitatea de Tratament].” Codulmuncii.ro, 2015, www.codulmuncii.ro/titlul_1/capitolul_2/art_5_1.html. Accesat la 23 octombrie 2025.
- “Legislație.” CNCD, Apr. 2025, www.cncd.ro/legislatie/. Accesat la 23 octombrie 2025.
- “Art 10 Egalitatea de Şanse Şi de Tratament Între Femei Şi Bărbaţi În Domeniul Muncii | Lege 202/2002 Actualizată 2025.” Lege5, 2025, lege5.ro/Gratuit/gm3denryga/art-10-egalitatea-de-sanse-si-de-tratament-intre-femei-si-barbati-in-domeniul-muncii-lege-202-2002?dp=gy2tambzge3to. Accesat la 23 octombrie 2025.
- “ORDONANTA Nr.137 Din 31 August 2000 Privind Prevenirea si SanctIonarea Tuturor Formelor de Discriminare.” Cdep.ro, 2025, www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=24161. Accesat la 23 octombrie 2025.
Întrebări frecvente:
Cui să te adresezi dacă ești discriminat la locul de muncă?
Poți contacta responsabilul HR, inspectoratul teritorial de muncă sau organizațiile specializate în protecția drepturilor angajaților.
Angajații afectați de discriminare pot depune plângere anonimă?
Da, legislația permite depunerea plângerilor anonime, iar angajatorii trebuie să investigheze fără a dezvălui identitatea reclamantului.
Ce obligații au angajatorii în astfel de spețe?
În spețe de discriminare la locul de muncă, angajatorii trebuie să investigheze rapid plângerile, să aplice măsuri corective și sancțiuni corespunzătoare și să prevină repercursiunile împotriva angajaților care raportează discriminarea.
Ce să nu facă un angajat atunci când este discriminat?
Dacă ai fost discriminat la job, este important să nu reacționezi impulsiv sau agresiv, să nu ignori problema și să nu încerci să rezolvi situația pe cont propriu, fără a raporta conform procedurilor interne sau legale.
