LEGEA nr. 319 din 14 iulie 2006

LEGEA nr. 319 din 14 iulie 2006 securităţii şi sănătăţii în muncă Textul actului publicat în M. Of. nr. 646/26 iul. 2006 Parlamentul României adoptă prezenta lege.   CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. (2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Art. 2. - Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă. CAPITOLUL II Domeniu de aplicare Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private. (2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor. Art. 4. - (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu prezenta lege. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege. Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice; b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii; c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă; d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă; e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale; f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune; g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă; i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă; j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv; k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii; l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment; m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională; n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă; o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale; p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii; q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile; r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională. CAPITOLUL III Obligaţiile angajatorilor SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale ale angajatorilor Art. 6. - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. (2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. (3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului. Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă. (2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente. (3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia: a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă; b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini; d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă; e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate. (5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii: a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor; b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor; c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale. (6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători. SECŢIUNEA a 2-a Servicii de prevenire şi protecţie Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi. (2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale. (3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege. (4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe. (5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2). (6) Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare. Art. 9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca: a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate; b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate; c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient. (2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii. (3) Lucrătorul/lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să colaboreze între ei ori de câte ori este necesar. (4) În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu. (5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4). SECŢIUNEA a 3-a Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente; b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri. (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor. (3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii. Art. 11. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor; b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent; c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate. (2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia. (3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol. (4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă. SECŢIUNEA a 4-a Alte obligaţii ale angajatorilor Art. 12. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat; c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g); d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi. (2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1). Art. 13. - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor; b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii; c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale; d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate; e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor; f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe; g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă; h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare; i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică; j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării; k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e); l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor; n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor; o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane; q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; r) să asigure echipamente individuale de protecţie; s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie. Art. 14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă. Art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori. (2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă. SECŢIUNEA a 5-a Informarea lucrătorilor Art. 16. - (1) fiinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind: a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii; b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3). (2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători. Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la: a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b); b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d); c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu. SECŢIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor Art. 18. - (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică: a) consultarea lucrătorilor; b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri; c) participarea echilibrată. (3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la: a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă; b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1); c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 şi 17; d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4); e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21. (4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol. (5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3). (6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege. (7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă. (8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control. Art. 19. - În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în muncă. SECŢIUNEA a 7-a Instruirea lucrătorilor Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale. (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; b) periodică şi ori de câte ori este necesar. (3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor. (4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare. Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora. (2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru. (3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii. CAPITOLUL IV Obligaţiile lucrătorilor Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii: a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive; d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie; e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană; f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate; h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora; i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari. (2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară. CAPITOLUL V Supravegherea sănătăţii Art. 24. - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale. Art. 25. - (1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate. (2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii. CAPITOLUL VI Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor SECŢIUNEA 1 Evenimente Art. 26. - Orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia. Art. 27. - (1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează: a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art. 5 lit. f); b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora; c) organelor de urmărire penală, după caz. (2) Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale. (3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului. Art. 28. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului. Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează: a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă; b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute; c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile; d) de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune. (2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal. (3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală. SECŢIUNEA a 2-a Accidente de muncă Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat; f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers; h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă; i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare; j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică; o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni. (2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare. Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice; b) accidente care produc invaliditate; c) accidente mortale; d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză. Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. (2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii. SECŢIUNEA a 3-a Bolile profesionale Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale. Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti. (2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă. (3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare. (4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii. (5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă. CAPITOLUL VII Grupuri sensibile la riscuri Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific. Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice. CAPITOLUL VIII Infracţiuni Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă. (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă. (3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă. Art. 38. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă. (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă. (3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă. (4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă. CAPITOLUL IX Contravenţii Art. 39. - (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege. (2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r). (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. n). (4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (2). (5) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s) şi ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi b). (6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16; b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1). (7) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21. (8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi (6) şi ale art. 36; b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5). (9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind: a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate; b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman; c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice; d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranţă; e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise; f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice; g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie; h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă; i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor; j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase; k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă; l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă; m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă; n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie; o) asigurarea iluminatului de siguranţă; p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie; q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare; r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze; s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare. Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate. Art. 41. - Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se aplică angajatorilor. Art. 42. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se fac de către inspectorii de muncă. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) se fac şi de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate. (3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 37 şi 38, inspectorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii. Art. 43. - (1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) şi ale art. 40 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesuluiverbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. Art. 44. - Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat. CAPITOLUL X Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu Art. 45. - (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. (2) Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în acest domeniu sunt următoarele: a) elaborează politica şi strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu; b) elaborează proiecte de acte normative în vederea implementării unitare a strategiei naţionale şi a acquis-ului comunitar din domeniu; c) avizează reglementările cu implicaţii în domeniu iniţiate de alte instituţii, potrivit legii, şi participă, după caz, la elaborarea unor astfel de reglementări; d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţiilor şi a propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii; e) abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în prezenta lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4); f) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare de încercări, precum şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii; g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, elaborarea programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ; i) desfăşoară activităţi de informare-documentare, potrivit legii; j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi suporturi de curs, broşuri, pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în vigoare; k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de competenţă. Art. 46. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică. (2) Ministerul Sănătăţii Publice îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă: a) coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional; b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul de muncă, pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă, precum şi pentru medicina muncii; c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor; d) asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul medicinei muncii; e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenţă a bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune; f) autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor la locul de muncă; g) colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor; h) îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competenţelor sale în domeniu, reglementate prin legi speciale. Art. 47. - (1) Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. (2) Instituţia prevăzută la alin. (1) controlează modul în care se aplică legislaţia naţională din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate persoanele fizice şi juridice din sectoarele prevăzute la art. 3 alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la art. 50 alin. (1) şi (2), şi are, în principal, următoarele atribuţii: a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale; b) solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol; c) dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală; d) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor; e) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi cu celelalte instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă şi a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie; f) analizează activitatea serviciilor externe prevăzute la art. 8 alin. (4) şi propune retragerea abilitării, după caz; g) raportează Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei situaţiile deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; h) furnizează informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Art. 48. - (1) Asigurătorul, stabilit de lege, reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale. (2) Instituţia prevăzută la alin. (1) are atribuţii pentru: a) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor; b) reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică, precum şi compensarea victimelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale; c) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a situaţiilor deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Art. 49. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu. Art. 50. - (1) Ministerul Apărării Naţionale, structurile militare şi structurile în care îşi desfăşoară activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de securitate şi sănătate în muncă din unităţile lor, prin serviciile de prevenire şi protecţie create sau desemnate de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi. (2) Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unităţile din subordinea instituţiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de organele proprii ale acestora. (3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei legi, în completarea celor existente la nivel naţional. CAPITOLUL XI Dispoziţii finale Art. 51. - (1) Se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, următoarele acte normative: a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi; b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă. (2) În aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementării şi/sau adaptării situaţiilor existente la cerinţele prezentei legi. Art. 52. - (1) Activităţile de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. (2) Activităţile de interes naţional privind cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit legii. Art. 53. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 29 ianuarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum şi orice alte dispoziţii contrare. Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU Bucureşti, 14 iulie 2006. Nr. 319.

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 1.425 din 11 octombrie 2006

HOTĂRÂRE nr. 1.425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 30 octombrie 2006

Detalii

LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 (*republicată*)

LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011 (*republicată*) privind regimul deșeurilor*) EMITENT   PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 220 din 28 martie 2014

Detalii

LEGE nr. 307 din 12 iulie 2006

LEGE nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor EMITENT   PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 21 iulie 2006 Parlamentul României adoptă prezenta lege. Capitolul I Dispoziții generale Articolul 1 (1) Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a incendiilor și asigurării intervenției operative pentru limitarea și stingerea incendiilor, în vederea evacuării, salvării și protecției persoanelor periclitate, protejării bunurilor și mediului împotriva efectelor situațiilor de urgență determinate de incendii. (2) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile referitoare la situații de urgență, factori și tipuri de risc, intervenție operativă și evacuare au înțelesul prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2005, iar termenii și expresiile specifice apărării împotriva incendiilor au următorul înțeles: a) autorizație de securitate la incendiu - actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situații de urgență județean sau al municipiului București, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren și a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinței esențiale - securitate la incendiu - la construcții, instalații tehnologice și alte amenajări; autorizația de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, deținătoare ale construcțiilor, instalațiilor și ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcțiune și de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinței - esențiale securitate la incendiu; b) aviz de securitate la incendiu - actul emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situații de urgență județean sau al municipiului București, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, adoptate în documentațiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinței esențiale - securitate la incendiu - a construcțiilor, instalațiilor și altor amenajări; c) incendiu - ardere autoîntreținută, care se desfășoară fără control în timp și spațiu, care produce pierderi de vieți omenești și/sau pagube materiale și care necesită o intervenție organizată în scopul întreruperii procesului de ardere; d) cauză a incendiului - suma factorilor care concură la inițierea incendiului, care constă, de regulă, în sursa de aprindere, mijlocul care a produs aprinderea, primul material care s-a aprins, precum și împrejurările determinante care au dus la izbucnirea acestuia; e) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor - sisteme, instalații, echipamente, utilaje, aparate, dispozitive, accesorii, materiale, produse, substanțe și autospeciale destinate prevenirii, limitării și stingerii incendiilor; f) operațiuni de lungă durată - intervențiile pentru stingerea incendiilor și eliminarea efectelor negative ale acestora cu o durată mai mare de 4 ore; g) organizare a intervenției în caz de incendiu - ansamblul măsurilor tehnico-organizatorice necesare stabilirii forțelor, responsabilităților, sarcinilor, mijloacelor, metodelor și procedeelor ce pot fi utilizate pentru evacuarea și salvarea persoanelor și animalelor, protecția bunurilor și vecinătăților, precum și pentru stingerea incendiilor; h) pericol iminent de incendiu - situația creată de cumularea factorilor care concură la inițierea incendiului, declanșarea acestuia fiind posibilă în orice moment; i) schemă cu riscurile teritoriale - documentul întocmit de inspectoratul pentru situații de urgență județean sau al municipiului București, care cuprinde tipurile de riscuri specifice, precum și resursele estimate pentru gestionare; j) plan de analiză și acoperire a riscurilor - documentul care cuprinde riscurile potențiale dintr-o unitate administrativ-teritorială, măsurile, acțiunile și resursele necesare pentru managementul riscurilor respective; k) prevenirea incendiilor - totalitatea acțiunilor de împiedicare a inițierii și propagării incendiilor, de asigurare a condițiilor pentru salvarea persoanelor și bunurilor și de asigurare a securității echipelor de intervenție; l) raport de intervenție - documentul operativ de informare și analiză statistică în care se înscriu datele esențiale constatate la locul intervenției privind amploarea și intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfășurarea intervenției, forțele participante și timpii operativi realizați; m) stingere a incendiilor - totalitatea acțiunilor de limitare și întrerupere a procesului de ardere prin utilizarea de metode, procedee și mijloace specifice; n) utilizator - persoana fizică sau juridică ce folosește un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public; o) scenariu de securitate la incendiu - documentul care descrie calitativ evoluția unui incendiu în timp, identificând evenimentele-cheie care îl caracterizează și îl diferențiază de alte incendii posibile într-o incintă. Articolul 2 Apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public, național, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în condițiile prezentei legi, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și toate persoanele fizice și juridice aflate pe teritoriul României. Articolul 3 (1) Coordonarea, controlul și acordarea asistenței tehnice de specialitate în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul Administrației și Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar la nivel local prin inspectoratele pentru situații de urgență județene și al municipiului București. (2) Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, denumit în continuare Inspectoratul General, elaborează strategia națională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre aprobare de către ministrul administrației și internelor. (3) Inspectoratele pentru situații de urgență județene și al municipiului București, denumite în continuare inspectorate, își exercită atribuțiile specifice în zone de competență stabilite prin hotărâre a Guvernului. (4) Managementul situațiilor de urgență determinate de incendii se asigură prin componentele Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență. Articolul 4 (1) Autoritățile administrației publice locale asigură aplicarea măsurilor privind activitățile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză și acoperire a riscurilor, ce se întocmesc la nivelul localității și județului. (2) Planurile de analiză și acoperire a riscurilor se actualizează anual. (3) Metodologia de elaborare și structura-cadru a planului de analiză și acoperire a riscurilor se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Prefecții, primarul general al municipiului București și primarii asigură, după caz, elaborarea planurilor de analiză și acoperire a riscurilor la nivelul unităților administrativ-teritoriale pe care le reprezintă. Articolul 5 Persoanele fizice și juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea și aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum și de consecințele producerii incendiilor. Capitolul II Obligații privind apărarea împotriva incendiilor Secţiunea 1 Obligații generale Articolul 6 (1) Persoanele fizice și juridice sunt obligate să respecte reglementările tehnice și dispozițiile de apărare împotriva incendiilor și să nu primejduiască, prin deciziile și faptele lor, viața, bunurile și mediul. (2) Persoana care observă un incendiu are obligația să anunțe prin orice mijloc serviciile de urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului. (3) În cazul în care anunțul de incendiu s-a făcut cu rea-credință, fără motiv întemeiat, autorul răspunde contravențional sau penal, potrivit legii, și suportă cheltuielile ocazionate de deplasarea forțelor de intervenție. Articolul 7 (1) În caz de incendiu, orice persoană trebuie să acorde ajutor, când și cât este rațional posibil, semenilor aflați în pericol sau în dificultate, din proprie inițiativă ori la solicitarea victimei, a reprezentanților autorităților administrației publice, precum și a personalului serviciilor de urgență. (2) În cazul incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe, persoanele aflate în apropiere au obligația să intervină imediat cu mijloacele de care dispun, pentru limitarea și stingerea acestora. Articolul 8 În cazurile de forță majoră determinate de incendii, persoanele fizice și juridice care dețin, cu orice titlu, terenuri, construcții, instalații tehnologice sau mijloace de transport au următoarele obligații: a) să permită necondiționat accesul serviciilor de urgență și al persoanelor care acordă ajutor; b) să permită necondiționat utilizarea apei, a materialelor și a mijloacelor proprii pentru operațiuni de salvare, de stingere și de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane; c) să accepte măsurile stabilite de comandantul intervenției pentru degajarea terenurilor, demolarea unei construcții sau a unei părți din construcție, tăierea/dezmembrarea mijloacelor de transport, oprirea temporară a activităților sau evacuarea din zona periclitată și să acorde sprijin, cu forțe și mijloace proprii, pentru realizarea acestor măsuri. Articolul 9 La încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosință asupra bunurilor imobile, precum și a contractelor de antrepriză, părțile sunt obligate să prevadă expres în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce privește apărarea împotriva incendiilor. Articolul 10 (1) Pentru limitarea propagării și stingerea incendiilor, precum și pentru limitarea și înlăturarea efectelor acestora, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor acestuia, consiliile județene, consiliile locale, persoanele juridice și asociațiile familiale prevăzute la art. 8 și persoanele fizice care desfășoară individual activități economice în condițiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să colaboreze între ele, contribuind cu forțe și mijloace, pe bază de reciprocitate sau pe bază contractuală. (2) Organizarea acțiunilor de colaborare și procedurile necesare se stabilesc prin convenții încheiate între părți, cu avizul inspectoratelor. Articolul 11 Deținătorii și utilizatorii de construcții ori de instalații, echipamente tehnologice de producție și de transport au obligația să conlucreze cu autoritățile administrației publice și cu organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea și punerea în aplicare a planurilor de intervenție în caz de incendiu. Articolul 12 (1) Autoritățile administrației publice centrale și celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, județene sau locale, instituțiile publice și operatorii economici au obligația să angajeze cel puțin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, atestați potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General. Ocupațiile de cadru tehnic și personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor sunt definite pe baza standardelor ocupaționale aprobate conform legislației în vigoare. (2) Consiliile locale și operatorii economici care desfășoară activități cu risc de incendiu și care au obligația prevăzută la alin. (1) se stabilesc pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General. (3) Numirea și schimbarea din funcție a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor trebuie comunicate de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, după caz, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor. (4) Neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor specifice atrage schimbarea din funcție a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, situație care trebuie comunicată de angajator în termen de 48 de ore de la angajare, la nivel central Inspectoratului General, iar la nivel local inspectoratelor, după caz. (5) Persoanele fizice și asociațiile familiale care desfășoară activități economice autorizate pe teritoriul României, precum și celelalte entități legal constituite, neprevăzute la alin. (1), îndeplinesc atribuțiile pe linia apărării împotriva incendiilor în nume propriu, prin titularul de drept al entității. Secţiunea a 2-a Obligațiile consiliului local și ale primarului Articolul 13 Consiliul local are următoarele obligații principale: a) aprobă planul de analiză și acoperire a riscurilor, pentru unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă, stabilește resursele necesare pentru aplicarea acestuia și îl transmite inspectoratului în raza căruia funcționează; b) emite hotărâri, în condițiile legii, cu privire la organizarea activității de apărare împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă; c) instituie reguli și măsuri specifice corelate cu nivelul și natura riscurilor locale; d) înființează, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului, serviciul voluntar de urgență și aprobă regulamentul de organizare și funcționare al acestuia; e) desemnează șeful serviciului voluntar de urgență, la propunerea primarului, cu avizul inspectoratului; f) prevede distinct, potrivit legii, din resursele financiare ale bugetului local, sumele necesare în vederea organizării, înzestrării, funcționării și îndeplinirii atribuțiilor legale de către serviciile de urgență voluntare înființate și exercită controlul folosirii acestora; g) cuprinde anual în bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea bunurilor din dotarea serviciilor de urgență voluntare, pentru cazurile de avarie, distrugere sau pentru alte evenimente, precum și pentru asigurarea de persoane și răspundere civilă a personalului cu atribuții pe linie de intervenție, pentru cazurile de invaliditate sau de deces, produse prin accidente, catastrofe ori alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza îndeplinirii atribuțiilor specifice; h) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică și de amenajare a teritoriului, a căilor de acces pentru intervenții, a lucrărilor pentru realizarea sistemelor de anunțare, alarmare, precum și de alimentare cu apă în caz de incendiu; i) analizează, semestrial și ori de câte ori este nevoie, capacitatea de apărare împotriva incendiilor a unității administrativ-teritoriale pe care o reprezintă și informează inspectoratul cu privire la măsurile stabilite pentru optimizarea acesteia; j) asigură imobile și spații amenajate corespunzător pentru funcționarea serviciului de urgență voluntar, precum și mijloacele de comunicații necesare; k) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor. Articolul 14 Primarul are următoarele obligații principale: a) asigură elaborarea planului de analiză și acoperire a riscurilor și aplicarea acestuia; b) asigură respectarea criteriilor de performanță pentru constituirea serviciului de urgență voluntar și elaborarea regulamentului de organizare și funcționare al acestuia; c) coordonează organizarea permanentă a intervenției în caz de incendiu la nivelul unității administrativ-teritoriale, asigură participarea la intervenție a serviciului voluntar de urgență cu mijloacele din dotare și conducerea intervenției, până la stingerea incendiului ori până la sosirea forțelor inspectoratului; d) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul adunărilor sau al manifestărilor publice; e) asigură controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor la construcțiile și instalațiile tehnologice aparținând domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale, precum și la instituțiile publice; f) dispune verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite prin avizele, autorizațiile și acordurile pe care le emite; g) asigură realizarea și menținerea în stare de funcționare a căilor de acces, a sistemelor de anunțare, alarmare, precum și de alimentare cu apă în caz de incendiu; h) organizează și execută, prin serviciul de urgență voluntar, controlul respectării regulilor de apărare împotriva incendiilor la gospodăriile cetățenești; informează populația cu privire la modul de comportare și de intervenție în caz de incendiu; i) asigură încadrarea serviciului de urgență voluntar cu personal atestat în condițiile legii, precum și pregătirea profesională și antrenarea acestuia; j) asigură condițiile pentru participarea la concursuri a serviciilor de urgență voluntare și a cercurilor de elevi Prietenii pompierilor; k) asigură dotarea serviciilor de urgență voluntare, potrivit normelor, cu mijloace tehnice pentru apărare împotriva incendiilor și echipamente de protecție specifice, carburanți, lubrifianți și alte mijloace necesare susținerii operațiunilor de intervenție, inclusiv hrana și antidotul pentru participanții la intervențiile de lungă durată; l) informează de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea și stingerea, cu forțe și mijloace proprii, a oricărui incendiu pe raza unității administrativ-teritoriale, iar în termen de 3 zile lucrătoare completează și trimite acestuia raportul de intervenție; m) analizează anual dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor și asigură completarea acesteia, conform normelor în vigoare; n) comunică de îndată inspectoratului scoaterea și repunerea din/în funcțiune a oricărei autospeciale de intervenție, precum și, în scris, dotarea cu autospeciale de intervenție noi; o) asigură, prin mijloacele avute la dispoziție, desfășurarea activităților de informare și educație antiincendiu a populației; p) analizează și soluționează petițiile cetățenilor în problema apărării împotriva incendiilor; q) îndeplinește orice alte obligații prevăzute de lege pentru apărarea împotriva incendiilor a comunității locale. Secţiunea a 3-a Obligațiile consiliului județean și ale Consiliului General al Municipiului București Articolul 15 Consiliul județean/Consiliul General al Municipiului București are următoarele obligații principale: a) aprobă planul de analiză și acoperire a riscurilor aferent județului sau municipiului București, după caz, și stabilește resursele necesare pentru aplicarea acestuia; b) instituie reguli și dispoziții de apărare împotriva incendiilor pentru domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale; c) analizează anual capacitatea de apărare împotriva incendiilor și hotărăște măsuri de optimizare a acesteia; d) asigură, pe baza programelor de dezvoltare, cuprinderea în planurile de amenajare a teritoriului a sistemelor de alimentare cu apă, precum și a căilor de acces pentru intervenție în caz de incendiu; e) prevede și aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acțiunilor și măsurilor de apărare împotriva incendiilor; f) hotărăște, în condițiile legii, înființarea unor centre de formare și evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgență, cu acordul Inspectoratului General; g) sprijină organizatoric, material și financiar organizarea și desfășurarea concursurilor serviciilor de urgență și cercurilor de elevi Prietenii pompierilor; h) îndeplinește orice alte obligații prevăzute de lege. Secţiunea a 4-a Obligațiile prefectului Articolul 16 Prefectul are următoarele obligații principale: a) coordonează activitățile de apărare împotriva incendiilor din responsabilitatea autorităților centrale din teritoriu, conform legii; b) aprobă schema cu riscurile teritoriale din unitatea administrativ-teritorială, întocmită de inspectorat; c) instituie, în condițiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării împotriva incendiilor; d) analizează rapoartele întocmite de organele de specialitate și dispune măsuri pentru respectarea legalității în domeniu; e) îndeplinește orice alte obligații prevăzute de lege în domeniul apărării împotriva incendiilor. Secţiunea a 5-a Obligațiile autorităților administrației publice centrale Articolul 17 (1) Ministerul Administrației și Internelor își exercită atribuțiile în domeniul apărării împotriva incendiilor prin Inspectoratul General și inspectorate. (2) Inspectoratul General elaborează strategii, norme, reglementări tehnice și dispoziții generale privind apărarea împotriva incendiilor, obligatorii pe întregul teritoriu al României, care se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Cheltuielile curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență profesionale se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și din alte surse prevăzute de lege. Articolul 18 Ministerele și celelalte organe ale administrației publice centrale au următoarele obligații principale: a) elaborează, pe baza strategiei naționale de apărare împotriva incendiilor, strategii sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competență și asigură aplicarea acestora; b) emit/modifică, cu avizul Inspectoratului General, norme și reglementări tehnice de apărare împotriva incendiilor, specifice domeniului lor de activitate; c) îndrumă, controlează și analizează respectarea normelor și reglementărilor tehnice; d) stabilesc, pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, metode și proceduri pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniului de competență; e) organizează și gestionează baze de date privind, în principal, riscurile de incendiu, caracteristicile substanțelor și materialelor utilizate în domeniu, metodele adecvate de intervenție și protecție, mijloacele existente, cadrele tehnice și evenimentele specifice; f) stabilesc, împreună cu Inspectoratul General, în domeniul lor de competență, temele și activitățile practic-aplicative și de educație privind apărarea împotriva incendiilor, care se includ în programele pentru toate formele de învățământ, în planurile activităților extrașcolare, precum și în programele de formare continuă a adulților; g) îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor. Secţiunea a 6-a Obligațiile administratorului, conducătorului instituției, utilizatorului și salariatului Articolul 19 Administratorul sau conducătorul instituției, după caz, are următoarele obligații principale: a) să stabilească, prin dispoziții scrise, responsabilitățile și modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări și să le aducă la cunoștință salariaților, utilizatorilor și oricăror persoane interesate; b) să asigure identificarea, evaluarea și implementarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor conform criteriilor stabilite; ---------- Lit. b) a art. 19 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. c) să solicite și să obțină avizele și autorizațiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, și să asigure respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării acestora; ---------- Lit. c) a art. 19 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. d) să permită, în condițiile legii, executarea controalelor și a inspecțiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele și informațiile solicitate și să nu îngreuneze sau să obstrucționeze în niciun fel efectuarea acestora; e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenție în situații de urgență; f) să întocmească, să actualizeze permanent și să transmită inspectoratului lista cu substanțele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu mențiuni privind: proprietățile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate și mediu, mijloacele de protecție recomandate, metodele de intervenție și prim ajutor, substanțele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare; g) să elaboreze instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor și să stabilească atribuțiile ce revin salariaților la locurile de muncă; h) să verifice dacă salariații cunosc și respectă instrucțiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor și să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa; i) să asigure constituirea, conform art. 12 alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgență privat, precum și funcționarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgență voluntar sau privat, capabil să intervină operativ și eficace pentru stingerea incendiilor; i^1) să solicite și să obțină avizele de înființare și pentru sectoarele de competență ale serviciului privat pentru situații de urgență și să asigure respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării acestora; ---------- Lit. i^1) a art. 19 a fost introdusă de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. j) să asigure întocmirea și actualizarea planurilor de intervenție și condițiile pentru aplicarea acestora în orice moment; k) să permită, la solicitare, accesul forțelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaștere, instruire sau de antrenament și să participe la exercițiile și aplicațiile tactice de intervenție organizate de acesta; l) să asigure utilizarea, verificarea, întreținerea și repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucțiunilor furnizate de proiectant; m) să asigure pregătirea și antrenarea serviciului de urgență privat pentru intervenție; n) să asigure și să pună în mod gratuit la dispoziție forțelor chemate în ajutor mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor și echipamentele de protecție specifice riscurilor care decurg din existența și funcționarea unității sale, precum și antidotul și medicamentele pentru acordarea primului ajutor; o) să stabilească și să transmită către transportatorii, distribuitorii și utilizatorii produselor sale regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul și depozitarea produselor respective; p) să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea și stingerea cu forțe și mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze și să trimită acestuia raportul de intervenție; q) să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform legii; r) să îndeplinească orice alte atribuții prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor. Articolul 20 Persoanele fizice, asociațiile familiale sau persoanele juridice care dețin părți din același imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin din prezenta lege, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil. Articolul 21 Utilizatorul are următoarele obligații principale: a) să cunoască și să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituției, proprietar, producător sau importator, după caz; b) să întrețină și să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziție de administrator, conducătorul instituției, proprietar, producător sau importator; c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităților pe care le organizează sau le desfășoară; d) abrogată; ---------- Lit. d) a art. 21 a fost abrogată de pct. 2 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. e) să aducă la cunoștința administratorului, conducătorului instituției sau proprietarului, după caz, orice defecțiune tehnică ori altă situație care constituie pericol de incendiu. Articolul 22 Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligații principale: a) să respecte regulile și măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoștință, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituției, după caz; b) să utilizeze substanțele periculoase, instalațiile, utilajele, mașinile, aparatura și echipamentele, potrivit instrucțiunilor tehnice, precum și celor date de administrator sau de conducătorul instituției, după caz; c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor și instalațiilor de apărare împotriva incendiilor; d) să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situații stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum și orice defecțiune sesizată la sistemele și instalațiile de apărare împotriva incendiilor; e) să coopereze cu salariații desemnați de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; f) să acționeze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariției oricărui pericol iminent de incendiu; g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele și informațiile de care are cunoștință, referitoare la producerea incendiilor. Secţiunea a 7-a Obligațiile proiectanților și executanților Articolul 23 Proiectanții de construcții și amenajări, de echipamente, utilaje și instalații sunt obligați: a) să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcții, instalații și amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General și să evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I; b) să cuprindă în documentațiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conțin obiectele proiectate; c) să prevadă în documentațiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor și echipamentele de protecție specifice; d) să includă în proiecte și să predea beneficiarilor schemele și instrucțiunile de funcționare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în documentații, precum și regulile necesare de verificare și întreținere în exploatare a acestora, întocmite de producători; e) să asigure asistența tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în documentații, până la punerea în funcțiune. Articolul 24 Executanții lucrărilor de construcții și de montaj de echipamente și instalații sunt obligați: a) să realizeze integral și la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora; b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării lucrărilor, precum și la organizările de șantier; c) să asigure funcționarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentațiile de execuție la parametrii proiectați, înainte de punerea în funcțiune. Articolul 25 Proiectanților și executanților le sunt aplicabile, după caz, și dispozițiile prevăzute la art. 19-22. Secţiunea a 8-a Obligațiile cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor Articolul 26 (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, desemnate/desemnat la nivelul autorităților administrației publice centrale, ministerelor și celorlalte organe centrale de specialitate, au/are următoarele obligații principale: a) elaborează programele de optimizare a capacității de apărare împotriva incendiilor în domeniul de activitate al autorității respective; b) fac/face propuneri de reglementări tehnice și organizatorice a activității de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific; c) controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva incendiilor, în cadrul instituției publice care i-a desemnat; d) elaborează și supun/supune spre analiză ministrului de resort sau conducătorului instituției, după caz, raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor din domeniul de activitate; e) analizează anual respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgență private din instituțiile și unitățile subordonate, dotarea cu mijloace de apărare împotriva incendiilor și fac/face propuneri de optimizare a acestora; f) elaborează și înaintează spre aprobare programe de informare și educație specifică. (2) Formarea și evaluarea cadrelor tehnice/personalului de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează de unitățile abilitate în condițiile legii, iar certificarea competenței profesionale se realizează de Centrul Național pentru Securitate la Incendiu și Protecție Civilă autorizat la Centrul Național de Formare Profesională a Adulților. Articolul 27 (1) Cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, din cadrul Consiliului General al Municipiului București, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, consiliilor județene și locale, instituțiilor și operatorilor economici au/are următoarele obligații principale: a) participă la elaborarea și aplicarea concepției de apărare împotriva incendiilor la nivelul unității administrativ-teritoriale, instituției sau operatorului economic; b) controlează aplicarea normelor de apărare împotriva incendiilor în domeniul specific; c) propun/propune includerea în bugetele proprii a fondurilor necesare organizării activității de apărare împotriva incendiilor, dotării cu mijloace tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor și echipamente de protecție specifice; d) îndrumă și controlează activitatea de apărare împotriva incendiilor și analizează respectarea încadrării în criteriile de constituire a serviciilor de urgență voluntare sau private, după caz, în unitățile și instituțiile din care fac/face parte; e) prezintă conducerii, semestrial sau ori de câte ori situația impune, raportul de evaluare a capacității de apărare împotriva incendiilor; f) răspund/răspunde de pregătirea serviciului de urgență voluntar sau privat, după caz, precum și de participarea acestuia la concursurile profesionale; g) acordă sprijin și asistență tehnică de specialitate centrelor operative pentru situații de urgență în îndeplinirea atribuțiilor. (2) Formarea, evaluarea și certificarea competenței profesionale a cadrelor tehnice/personalului cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor, prevăzute la alin. (1), se realizează în centre de formare și evaluare abilitate prin lege, pe baza standardelor ocupaționale recunoscute la nivel național. Capitolul III Exercitarea autorității de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor Articolul 28 (1) Exercitarea autorității de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se realizează prin activități de reglementare, autorizare, avizare, atestare, recunoaștere, desemnare, supraveghere a pieței, control, organizarea stingerii incendiilor și tragerea la răspundere juridică a persoanelor vinovate. (2) Controlul de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor se exercită, la nivel central, prin inspecția de prevenire și alte compartimente și unități din structura sau subordinea Inspectoratului General, respectiv, la nivel local, prin inspecțiile de prevenire din cadrul inspectoratelor, în scopul aplicării unitare a prevederilor legale pe întregul teritoriu al României, potrivit competențelor. Articolul 29 (1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuție și pe întreaga lor durată de existență, construcțiile și amenajările de orice tip, echipamentele, utilajele și instalațiile tehnologice se supun unei examinări sistematice și calificate pentru identificarea, evaluarea și controlul riscurilor de incendiu, în condițiile prevăzute de reglementările specifice. (2) Obligația executării activităților prevăzute la alin. (1) revine persoanelor care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreținerea, repararea, postutilizarea construcțiilor, echipamentelor și a instalațiilor tehnologice, potrivit legii. (3) Criteriile privind obligația identificării, evaluării și implementării măsurilor de apărare împotriva incendiilor se elaborează de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ---------- Alin. (3) al art. 29 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 33 din 17 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 22 martie 2016, care modifică pct. 3 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. Articolul 30 (1) Începerea lucrărilor de execuție la construcții și amenajări noi, de modificare a celor existente și/sau schimbarea destinației acestora, precum și punerea lor în funcțiune se fac numai după obținerea avizului sau autorizației de securitate la incendiu, după caz. ---------- Alin. (1) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (2) Obligația solicitării și obținerii avizelor și/sau a autorizațiilor prevăzute la alin. (1) revine persoanei fizice ori juridice care finanțează și realizează investiții noi sau intervenții la construcțiile existente ori, după caz, beneficiarului investiției. (3) Avizele și autorizațiile prevăzute la alin. (1) se eliberează de inspectorate, în termen de cel mult 30 de zile de la depunerea cererii, în condițiile prevăzute de normele metodologice de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu. (4) Categoriile de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (4^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru construcțiile și amenajările din categoriile prevăzute la alin. (4), care au fost puse în funcțiune fără obținerea autorizației de securitate la incendiu, persoanele prevăzute la alin. (2) au obligația obținerii respectivului act administrativ până la data de 30 septembrie 2017. ---------- Alin. (4^1) al art. 30 a fost modificat de art. unic din LEGEA 146 din 26 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 491 din 28 iunie 2017, care modifică art. unic din ORDONANȚA nr. 17 din 24 august 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 25 august 2016 prin prorogarea termenului pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu. (4^2) Până la obținerea autorizației de securitate la incendiu conform alin. (4^1), răspunderea exclusivă în ceea ce privește funcționarea construcțiilor și amenajărilor din punctul de vedere al asigurării cerinței de securitate la incendiu revine beneficiarilor investițiilor. ---------- Alin. (4^2) al art. 30 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 33 din 17 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 22 martie 2016, care introduce pct. 3^1 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. (4^3) Excepția prevăzută la alin. (4^1) nu se aplică în situațiile în care se constată încălcarea gravă a cerinței de securitate la incendiu care impune oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor, potrivit criteriilor stabilite prin hotărâre a Guvernului, cazuri care constituie contravenții potrivit legii. ---------- Alin. (4^3) al art. 30 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 33 din 17 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 22 martie 2016, care introduce pct. 3^1 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. (4^4) Până la obținerea autorizației de securitate la incendiu conform alin. (4^1), beneficiarii investițiilor care vizează construcții publice au obligația să realizeze și să amplaseze panouri de înștiințare în dreptul intrărilor în spațiile respective, cu următorul conținut, tipărit cu litere de tipar cu dimensiuni de minimum 2,5 cm, de culoare roșie, pe fundal alb: «Acest spațiu funcționează fără autorizația de securitate la incendiu.» (la 21-01-2018, Articolul 30 din Capitolul III a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 28 din 15 ianuarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 18 ianuarie 2018 ) (4^5) Obligația prevăzută la alin. (4^4) vizează categoriile de construcții, cuprinse în hotărârea de Guvern prevăzută la alin. (4), cu următoarele destinații și funcțiuni: a) clădiri ori spații amenajate în clădiri cu destinația de comerț - baruri, cluburi, discoteci, restaurante, centre comerciale, magazine, supermagazine și hipermagazine; b) clădiri ori spații amenajate în clădiri cu destinația de cultură - teatre, cinematografe, săli polivalente, săli de spectacole sau altele asemenea, destinate sau deschise participării publicului; c) clădiri ori spații amenajate în clădiri cu destinația de turism - hoteluri, moteluri, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, pensiuni, apartamente și camere de închiriat în regim hotelier. (la 21-01-2018, Articolul 30 din Capitolul III a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 28 din 15 ianuarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 18 ianuarie 2018 ) (5) Nerespectarea cerințelor care au stat la baza emiterii avizului sau autorizației de securitate la incendiu, prevăzute în normele metodologice de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu, atrage sancționarea conform legii și pierderea valabilității avizului sau autorizației de securitate la incendiu. ---------- Alin. (5) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (6) Litigiile generate de emiterea și pierderea valabilității avizului sau autorizației de securitate la incendiu se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. ---------- Alin. (6) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (7) În situația în care se constată pierderea valabilității avizului de securitate la incendiu ori lucrările de construcții au început fără acest document, inspectoratele pentru situații de urgență informează autoritatea care a emis autorizația de construire, respectiv structurile competente ale Inspectoratului de Stat în Construcții, pentru a dispune măsurile prevăzute de lege. ---------- Alin. (7) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (8) Pierderea valabilității autorizației de securitate la incendiu și încălcarea gravă a cerinței securitate la incendiu care impune oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor se comunică la registrul comerțului, prefectului și instituțiilor publice interesate, în cel mult 48 de ore. ---------- Alin. (8) al art. 30 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (9) Normele metodologice de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă de ministrul administrației și internelor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (10) Abrogat. ------------- Alin. (10) al art. 30 a fost abrogat de litera a) a art. VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 70 din 14 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 444 din 29 iunie 2009. Articolul 30^1 (1) La recepția la terminarea lucrărilor de construcții aferente clădirilor civile cu săli aglomerate, înalte, foarte înalte, din categoria de importanță excepțională sau deosebită, de producție și/sau depozitare cu suprafețe desfășurate de peste 5.000 mp și risc mare sau foarte mare de incendiu, centrelor comerciale cu suprafața desfășurată de peste 2.500 mp, parcajelor cu mai mult de 100 de locuri de parcare pentru autoturisme, clădirilor de turism având capacitatea mai mare de 50 de locuri de cazare, spitalelor, căminelor pentru copii și bătrâni sau altor clădiri destinate persoanelor ce nu se pot evacua singure, investitorii sunt obligați să solicite în scris și să includă în comisia de recepție, în calitate de membru, o persoană desemnată de inspecțiile de prevenire din cadrul inspectoratelor. (2) Procesul-verbal de recepție va consemna realizarea măsurilor de securitate la incendiu prevăzute în documentația de execuție fără de care recepția nu este acceptată. (3) Obligația prevăzută la art. 30 alin. (2) privind autorizația de securitate la incendiu trebuie îndeplinită după admiterea recepției la terminarea lucrărilor și remedierea tuturor neconformităților. ---------- Art. 30^1 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. Capitolul IV Serviciile de urgență voluntare și private Secţiunea 1 Dispoziții comune Articolul 31 (1) Serviciile de urgență sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private. (2) Serviciile de urgență profesioniste funcționează în subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementărilor specifice. (3) Consiliile locale au obligația să constituie servicii de urgență voluntare, iar operatorii economici și instituțiile, care desfășoară activități cu risc de incendiu, servicii de urgență private, potrivit legii. (4) În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcționa și servicii de urgență private constituite ca societăți comerciale. Secţiunea a 2-a Constituirea și atribuțiile serviciilor de urgență voluntare sau private Articolul 32 (1) Serviciile de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor. (2) Serviciile de urgență voluntare/private au în structură compartiment sau specialiști pentru prevenire, formații de intervenție și, după caz, dispecerate, ateliere de reparații și de întreținere. ---------- Alin. (2) al art. 32 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (3) Constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor de urgență voluntare/private se realizează pe baza criteriilor de performanță elaborate de Inspectoratul General și aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor. (4) Organizarea și funcționarea serviciilor de urgență voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici și instituțiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanță. (5) Înființarea, extinderea sau restrângerea activității, precum și desființarea unui serviciu de urgență voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului. (6) Nerespectarea criteriilor de performanță de către serviciile de urgență private implică anularea avizelor de înființare/pentru sectoare de competență, ca sancțiune contravențională complementară. ---------- Alin. (6) al art. 32 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (7) Situațiile care implică anularea avizelor, conform alin. (6), sunt stabilite prin criteriile de performanță prevăzute la alin. (3). ---------- Alin. (7) al art. 32 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. Articolul 33 Serviciile de urgență voluntare/private au următoarele atribuții principale: a) desfășoară activități de informare și instruire privind cunoașterea și respectarea regulilor și a măsurilor de apărare împotriva incendiilor; b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice și dispozițiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competență; c) asigură intervenția pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor și protecția persoanelor, a animalelor și a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situații de urgență. Articolul 34 (1) Formarea, evaluarea și certificarea competenței profesionale a personalului serviciilor de urgență voluntare sau private se realizează de centre de formare și evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General. (2) Statutul personalului din serviciile de urgență voluntare se stabilește prin hotărâre a Guvernului. Articolul 35 (1) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență voluntare se asigură din bugetele locale. (2) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital aferente activității serviciilor de urgență private se asigură de operatorii economici și instituțiile care le-au constituit. Articolul 36 (1) Pe baza hotărârii consiliului local și în condițiile prevăzute de lege, serviciul de urgență voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuțiilor, unele servicii cum sunt: a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziții, manifestări cultural-sportive, activități de filmare și altele asemenea; b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni; c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante; d) efectuarea de lucrări la înălțime; e) transport de apă. (2) Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local. Secţiunea a 3-a Drepturi, indemnizații și despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgență voluntare sau private Articolul 37 În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgență voluntare sau private are următoarele drepturi: a) să solicite de la persoanele fizice și juridice date, informații și documente necesare îndeplinirii atribuțiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor; b) să stabilească restricții ori să interzică, potrivit competenței prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare a serviciului, utilizarea focului deschis și efectuarea unor lucrări cu substanțe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii; c) să propună persoanelor în drept oprirea funcționării sau demolarea construcției incendiate, precum și a celor vecine ori a unei părți din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor; d) să utilizeze, în funcție de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenții la incendii; e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenției, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice ori pe alte terenuri, dacă cerințele de operativitate și de lucru impun aceasta; f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfășurării operațiunilor de intervenție; g) să intre în locuința persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimțământul acestora, în condițiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieții, integrității fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimțământul nu este necesar. Articolul 38 (1) Personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste. (2) Personalul serviciilor de urgență voluntare/private are obligația să poarte uniformă, echipament de protecție și însemne distinctive, ale căror descriere, condiții de acordare și folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administrației și Internelor, aprobat prin hotărâre a Guvernului și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituției asigură gratuit personalului serviciilor de urgență voluntare/private uniforma și echipamentul de protecție adecvate misiunilor pe care le îndeplinește, iar în cazul în care pe timpul intervenției i s-au degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubește în mod corespunzător. Articolul 39 (1) Pe timpul intervenției, personalului serviciilor de urgență voluntare/private i se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru. (2) În cazul operațiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgență voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puțin 2.000 de calorii. (3) Obligația asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) revine consiliului local, administratorului sau conducătorului instituției, după caz. Articolul 40 (1) Personalul serviciilor de urgență voluntare are dreptul la indemnizații pentru timpul efectiv de lucru la intervenții și la celelalte activități prevăzute în programul serviciului. (2) Cuantumul orar al indemnizației prevăzute la alin. (1) se stabilește și se acordă de consiliul local, diferențiat pe categorii de funcții. Articolul 41 (1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire și concursuri profesionale, organizate în afara localității în care funcționează serviciul, personalul serviciilor de urgență voluntare beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare și de diurnă ca și personalul serviciilor de urgență profesioniste, care se acordă de consiliul local. (2) Personalul serviciilor de urgență voluntare, salariați ai altor instituții publice sau operatori economici, își păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât participă la intervenții, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale. Articolul 42 Persoanele juridice care organizează servicii de urgență voluntare/private au obligația să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin pe timpul intervențiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice. Capitolul V Răspunderea juridică Articolul 43 (1) Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravențională, materială, civilă sau penală, după caz. (2) Continuarea activității, după ce s-a dispus de către organele de control oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor, constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități și se pedepsește potrivit art. 348 din Codul penal. ---------- Alin. (2) al art. 43 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. Articolul 44 Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: I. cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei: ---------- Partea introductivă a pct. I al art. 44 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. a) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituției a obligațiilor de informare a inspectoratului despre izbucnirea și stingerea, cu forțe și mijloace proprii, a unui incendiu și de transmitere a raportului de intervenție; b) neasigurarea și nepunerea în mod gratuit la dispoziția forțelor chemate în ajutor, de către administrator sau conducătorul instituției, a mijloacelor tehnice pentru apărare împotriva incendiilor și a echipamentelor de protecție specifice riscurilor care decurg din existența și funcționarea unității, precum și a antidotului și medicamentelor pentru acordarea primului ajutor; c) neconsemnarea de către persoanele fizice și juridice în actele de transmitere temporară a dreptului de folosință, precum și de antrepriză a răspunderilor ce le revin în ceea ce privește apărarea împotriva incendiilor; d) necooperarea persoanelor fizice sau juridice care dețin părți din același imobil în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor; II. cu amendă de la 1.001 lei la 2.500 lei: ---------- Partea introductivă a pct. II al art. 44 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. a) neanunțarea, prin orice mijloc, a serviciilor de urgență, a primarului sau a poliției de către persoana care observă un incendiu și, după caz, neluarea măsurilor, după posibilitățile sale, pentru limitarea și stingerea incendiului; b) neangajarea de către autoritățile administrației publice centrale și celelalte organe centrale de specialitate, Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, consiliile județene sau locale, instituțiile publice și operatorii economici care desfășoară activități cu risc de incendiu, prevăzuți la art. 12 alin. (2), a cel puțin un cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor; c) nerespectarea de către primar, administrator sau conducătorul instituției a obligațiilor de încadrare a serviciului de urgență voluntar sau privat cu personal atestat în condițiile legii, de pregătire profesională și antrenare a acestuia pentru intervenție; d) nerespectarea de către primar a obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. j), k) și m)-o); e) nerespectarea de către salariați a obligațiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 lit. a), b), e) și f); f) nerespectarea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor a obligațiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. b), e), f) și ale art. 27 alin. (1) lit. c)-e); g) nerespectarea de către utilizator a obligațiilor stabilite la art. 21 lit. d) și e); III. cu amendă de la 2.501 lei la 5.000 lei: ---------- Partea introductivă a pct. III al art. 44 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. a) inacțiunea persoanelor fizice și juridice aflate în apropierea incendiilor produse la păduri, plantații, culturi agricole, miriști, pășuni și fânețe și care nu intervin imediat cu mijloacele de care dispun pentru limitarea și stingerea acestora; b) neîndeplinirea de către Consiliul General al Municipiului București, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, consiliile județene, consiliile locale și persoanele juridice prevăzute la art. 8 a obligației de organizare a colaborării prin convenții încheiate între părți; c) nerespectarea de către primar a obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 14 lit. b), d)-f) și h); d) neîndeplinirea de către ministere și celelalte organe ale administrației publice centrale de specialitate a obligațiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 18 lit. c)-e); e) neîndeplinirea de către administrator sau conducătorul instituției a obligațiilor pe care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. g),j), k) și l); f) necunoașterea și nerespectarea de către utilizator a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, proprietar, producător sau importator, după caz; g) neîndeplinirea de către salariați a obligațiilor pe care le au potrivit dispozițiilor art. 22 lit. c), d) și g); h) neîndeplinirea de către proiectanți a obligațiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 23 lit. d) și e); i) nerespectarea de către executanții lucrărilor de construcții și de montaj de echipamente și instalații a dispozițiilor art. 24 lit. b) și c); j) neîndeplinirea de către cadrele tehnice/personalul de specialitate cu atribuții în domeniul apărării împotriva incendiilor a obligațiilor pe care le au potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a) și c) și ale art. 27 alin. (1) lit. b) și f); k) nerespectarea obligației de realizare și amplasare a panourilor de înștiințare de către beneficiarii investițiilor în construcții și amenajări, conform prevederilor art. 30 alin. (4^4); (la 21-01-2018, Punctul III. din Articolul 44 , Capitolul V a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 28 din 15 ianuarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 18 ianuarie 2018 ) IV. cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei: ---------- Partea introductivă a pct. IV al art. 44 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. a) neîndeplinirea de către persoanele fizice și juridice a obligațiilor ce le revin în situații de forță majoră determinate de incendii, prevăzute la art. 8; b) neîndeplinirea de către primar a obligațiilor pe care le are potrivit dispozițiilor art. 14 lit. a), c) și g); c) neîndeplinirea de către ministere și celelalte organe ale administrației publice centrale de specialitate a obligațiilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 18 lit. b) și f); d) neîndeplinirea de către administrator a obligațiilor pe care le are în conformitate cu prevederile art. 19 lit. a), b), d)-f), i), i^1), o) și q); ---------- Lit. d) a pct. IV al art. 44 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. e) nerespectarea de către persoanele fizice și juridice utilizatoare a prevederilor art. 21 lit. b) și c); f) neîndeplinirea de către proiectanți a obligațiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 23 lit. a)-c); g) nerealizarea de către executanții lucrărilor de construcții și de montaj de echipamente și instalații, integral și la timp, a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea condițiilor de calitate prevăzute de lege; h) nesolicitarea și neincluderea în comisia de recepție, la terminarea lucrărilor de construcții, a unei persoane desemnate de inspecțiile de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru construcțiile menționate la art. 30^1 alin. (1); ---------- Lit. h) a pct. IV al art. 44 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. i) nesolicitarea și neobținerea de către persoanele fizice ori juridice care finanțează și realizează investiții noi sau intervenții la construcțiile existente ori, după caz, de către beneficiarul investiției a avizelor și/sau autorizațiilor prevăzute de prezenta lege; j) neelaborarea de către ministere și celelalte organe ale administrației publice centrale de specialitate a strategiilor sectoriale privind apărarea împotriva incendiilor în domeniul lor de competență și neasigurarea aplicării acestora; k) efectuarea de lucrări de proiectare, montare, verificare, întreținere, reparare a sistemelor și instalațiilor de protecție împotriva incendiilor, de verificare, întreținere, reparare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor și de lucrări de ignifugare și termoprotecție de către persoane fizice și juridice neautorizate; ---------- Lit. k) a pct. IV al art. 44 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. l) emiterea de rapoarte de încercări la foc de către laboratoare neautorizate conform legii; m) utilizarea și comercializarea de mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, necertificate conform legii; V. cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei: a) începerea lucrărilor de execuție la construcții și amenajări noi, de modificare a celor existente și/sau schimbarea destinației acestora, fără obținerea avizului de securitate la incendiu; b) punerea în funcțiune a construcțiilor și amenajărilor noi ori a celor existente la care s-au executat lucrări de modificare și/sau s-a schimbat destinația acestora, fără obținerea autorizației de securitate la incendiu; c) nerespectarea cerințelor care au stat la baza emiterii avizului sau autorizației de securitate la incendiu ce impun pierderea valabilității acestora; d) nerespectarea de către serviciile de urgență private, constituite ca societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a criteriilor de performanță care au stat la baza emiterii avizelor de înființare și pentru sectorul de competență; e) funcționarea serviciilor de urgență private după anularea avizului de înființare și/sau avizului pentru sectorul de competență. ---------- Pct. V al art. 44 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. VI. cu amendă de la 30.000 lei la 100.000 lei și oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor, ca sancțiune contravențională complementară, pentru încălcarea gravă a cerinței de securitate la incendiu în ceea ce privește periclitarea vieții ocupanților și forțelor de intervenție, neasigurarea stabilității elementelor portante, respectiv a limitării propagării focului și fumului în interiorul edificiului și la vecinătăți, potrivit criteriilor stabilite prin hotărâre a Guvernului. ---------- Pct. VI al art. 44 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. Articolul 45 (1) Sancțiunile contravenționale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz. (2) Contravenientul poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, pe loc, numai pentru contravențiile sancționate cu amendă al cărei cuantum este de până la 2.500 lei, respectiv în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, pentru toate categoriile de contravenții. ---------- Alin. (2) al art. 45 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. (3) Contravențiile la normele de prevenire și stingere a incendiilor și sancțiunile contravenționale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Articolul 46 (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 44 se fac de către personalul prevăzut la art. 28 alin. (2). (2) Pe durata de oprire a funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor potrivit art. 44 pct. VI, acestora li se aplică/ridică sigiliul de către personalul prevăzut la art. 28 alin. (2). (3) Primarii constată și sancționează contravențiile prevăzute la art. 44 pct. I lit. b), pct. III lit. a) și e) și pct. IV lit. a). (4) Prin derogare de la dispozițiile art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nu suspendă executarea sancțiunii contravenționale complementare aplicate potrivit art. 44 pct. VI. (5) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 44 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare. ---------- Art. 46 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. Articolul 46^1 (1) Aplicarea sigiliului la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru vizează aplicarea acestuia doar pe căile de acces destinate clienților și în situația în care operatorul economic are sediul/punctul de lucru și domiciliul în aceeași locație cu privire la care se efectuează aplicarea sigiliului. (2) Concomitent cu aplicarea sigiliului la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru, personalul prevăzut la art. 28 alin. (2) afișează la loc vizibil un anunț referitor la oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor operatorului economic. (3) Anunțul prevăzut la alin. (2) se afișează din interiorul construcțiilor sau amenajărilor operatorului economic în punctul de lucru pe geamurile tuturor ușilor de acces destinate intrării clienților sau pe geamul ferestrelor, după caz, în așa fel încât să fie vizibil din exterior. (4) Anunțul prevăzut la alin. (2) se tipărește cu litere de tipar de minimum 10 cm și are următorul conținut: «Oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență pentru încălcarea gravă a cerinței de securitate la incendiu în ceea ce privește periclitarea vieții ocupanților și forțelor de intervenție, neasigurarea stabilității elementelor portante, respectiv a limitării propagării focului și fumului în interiorul edificiului și la vecinătăți.» ---------- Alin. (4) al art. 46^1 a fost modificat de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 33 din 17 martie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 209 din 22 martie 2016, care modifică pct. 5 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. (5) În momentul aplicării/ridicării sigiliului la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru personalul prevăzut la art. 28 alin. (2) încheie un proces-verbal de aplicare/ridicare a sigiliului. (6) Dacă aplicarea sigiliului la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru nu poate fi realizată la data constatării faptei, personalul prevăzut la art. 28 alin. (2) încheie un proces-verbal în care se descriu fapta și împrejurările care nu au permis aplicarea sigiliului. (7) Ridicarea sigiliului la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru poate avea loc în oricare dintre următoarele situații: a) împlinirea termenului pentru care a fost dispusă oprirea funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor construcțiilor ori amenajărilor operatorului economic în punctul de lucru; b) în baza unei hotărâri judecătorești executorii; c) schimbarea proprietarului sau utilizatorului spațiului în care se află construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru, în condițiile în care se schimbă destinația construcției sau profilul de activitate; d) lucrări de reparații urgente sau necesare realizării cerinței de securitate la incendiu în incinta construcțiilor sau amenajărilor operatorului economic în punctul de lucru; e) obținerea autorizației de securitate la incendiu. (8) În cazurile prevăzute la alin. (7) lit. b)-e) contravenientul are obligația de a solicita, în scris, instituției în care își desfășoară activitatea personalul prevăzut la art. 28 alin. (2) care a aplicat sigiliul la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru ridicarea sigiliului, atașând totodată înscrisuri doveditoare. (9) Ridicarea sigiliului se realizează în maximum 5 zile de la primirea solicitării. (10) În cazul prevăzut la alin. (7) lit. d) termenul pentru care a fost dispusă perioada de ridicare a sigiliului nu poate depăși timpul necesar realizării lucrărilor în cauză. După realizarea scopului pentru care a fost solicitată ridicarea sigiliului, la construcțiile sau amenajările operatorului economic în punctul de lucru se aplică sigiliul până la obținerea autorizației de securitate la incendiu. (11) Operatorul economic poate face solicitarea prevăzută la alin. (7) lit. c) o singură dată pe toată perioada pentru care a fost dispusă măsura opririi funcționării ori utilizării construcțiilor sau amenajărilor în punctul de lucru. ---------- Art. 46^1 a fost introdus de pct. 5 al art. unic din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 52 din 3 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015. Capitolul VI Dispoziții finale Articolul 47 (1) Organizarea, conducerea, îndrumarea și controlul activității de apărare împotriva incendiilor în unitățile structurilor de apărare și securitate națională se realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General. (2) La unitățile din structurile prevăzute la alin. (1) Inspectoratul General și inspectoratele exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor, numai la solicitarea comandanților sau a șefilor acestora. (3) La sediile Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, precum și la alte obiective de importanță deosebită aflate în administrarea autorităților publice centrale se pot constitui, prin hotărâre a Guvernului, subunități profesioniste speciale de intervenție; instituțiile menționate asigură gratuit imobilele, spațiile și utilitățile necesare în vederea funcționării și desfășurării activităților subunităților. Articolul 48 (1) Intervenția pentru stingerea incendiilor și salvarea persoanelor în subteran, la operatorii economici care produc, stochează sau utilizează substanțe toxice care prin contact ori inhalare pot cauza moartea personalului, la centralele nucleare, la navele aflate în porturi și în apele teritoriale române, la infrastructura de metrou, pe calea ferată, aeroporturi, platforme maritime de foraj și extracție se asigură: a) imediat, de operatorii economici care administrează sectorul respectiv, pentru punerea în siguranță provizorie a instalațiilor speciale, de alimentare a fluxului tehnologic și, în cazul existenței serviciilor private pentru situații de urgență, pentru limitarea și înlăturarea efectelor situației de urgență; b) de serviciile profesioniste pentru situații de urgență, pentru limitarea și înlăturarea efectelor situației de urgență, care preiau în coordonare operațională toate forțele și mijloacele, la momentul sosirii la locul intervenției. (2) La infrastructura de metrou, intervenția pentru stingerea incendiilor și salvarea persoanelor se realizează potrivit unei proceduri aprobate de către Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Transporturilor. (3) Intervenția pentru stingerea incendiilor și salvarea persoanelor în exploatări miniere subterane și în mediul subteran speologic se asigură numai de echipe specializate ale operatorilor economici care administrează sectorul respectiv, cu asistența tehnică a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. ---------- Art. 48 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 170 din 29 iunie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 1 iulie 2015, care modifică art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 89 din 23 decembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 962 din 30 decembrie 2014. Articolul 49 (1) Laboratoarele de încercări la foc se autorizează în condițiile legii. (2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercări la foc se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 50 (1) Mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor și echipamentelor de protecție specifice se introduc pe piață și se utilizează conform legii. (2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, republicată, introducerea pe piață a produselor prevăzute la alin. (1) se face pe baza evaluării conformității față de reglementările elaborate de Inspectoratul General. (3) Metodologia de certificare a conformității produselor prevăzute la alin. (2) se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 51 (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreținerea și repararea sistemelor și instalațiilor de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecție și ignifugare, de verificare, întreținere și reparare a autospecialelor și a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice și juridice atestate. (2) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, aprobată de ministrul administrației și internelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 52 În localitatea unde funcționează servicii de urgență profesioniste, consiliul local nu are obligația constituirii serviciilor de urgență voluntare. Articolul 53 Personalul serviciilor de urgență nu răspunde de pagubele inerente procesului de intervenție. Articolul 54 (1) Personalul serviciilor de urgență profesioniste care a îndeplinit o perioadă de minimum 10 ani atribuții privind apărarea împotriva incendiilor, căruia i-au încetat raporturile de serviciu, la cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier specialist, diferențiat pe categorii de personal. (2) Modul de eliberare și drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor. Articolul 55 (1) Anual se organizează concursuri profesionale ale serviciilor de urgență și cercurilor de elevi Prietenii pompierilor. (2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgență se desfășoară pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfășoară pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare cu autoritatea națională pentru reglementarea activităților de învățământ, aprobat prin ordin al acestei autorități și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 56 (1) Actele normative de aplicare, subsecvente prezentei legi, se elaborează de autoritățile responsabile în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR BOGDAN OLTEANU PREȘEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU București, 12 iulie 2006. Nr. 307. ----

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 571 din 10 august 2016

HOTĂRÂRE nr. 571 din 10 august 2016 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 628 din 16 august 2016 În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 30 alin. (4) și art. 47 alin. (1) și (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1 (1) Se supun avizării și autorizării privind securitatea la incendiu categoriile de construcții și amenajări prevăzute în anexa nr. 1. (2) Se supun autorizării privind securitatea la incendiu categoriile de construcții și amenajări prevăzute în anexa nr. 2. Articolul 2 (1) Prin excepție de la prevederile art. 1, nu se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu lucrările de construcții la obiective cu caracter militar și cele cuprinse în programele de investiții și reparații ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Serviciului de Protecție și Pază, indiferent de emitentul autorizației de construire, și nici construcțiile nucleare și cele aferente părții clasice a centralei nucleare. (2) Activitățile privind securitatea la incendiu pentru categoriile de construcții și amenajări prevăzute la alin. (1) se realizează de autoritățile care gestionează domeniile respective, potrivit reglementărilor specifice. Articolul 3 Documentațiile privind securitatea la incendiu a construcțiilor, elaborate și/sau în curs de avizare/autorizare la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se finalizează în conformitate cu prevederile legislației în vigoare la data elaborării acestora. Articolul 4 Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 5 La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 1.739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă. PRIM-MINISTRU DACIAN JULIEN CIOLOȘ Contrasemnează: Ministrul afacerilor interne, Petre Tobă Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, Vasile Dîncu Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri, Costin Grigore Borc Ministrul apărării naționale, Mihnea Ioan Motoc București, 10 august 2016. Nr. 571. Anexa nr. 1 Categoriile de construcții și amenajări care se supun avizării și autorizării privind securitatea la incendiu I. Clădiri: a) încadrate conform legii în categoriile de importanță excepțională și deosebită, indiferent de aria construită, regimul de înălțime sau destinație; b) definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securității la incendiu ca "înalte" sau "foarte înalte", indiferent de aria construită ori de destinație; c) în care sunt amplasate încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securității la incendiu ca "săli aglomerate", indiferent de aria construită, regimul de înălțime ori destinație; d) de locuit colective, noi sau existente, cu mai mult de patru niveluri supraterane, la care se realizează sau amenajează mansarde; e) pentru sedii ale autorităților publice locale și centrale, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp; f) pentru lăcașuri de cult și spații de cazare aferente, accesibile publicului, cu aria desfășurată mai mare de 200 mp, cu excepția caselor parohiale, clădirilor destinate locuirii personalului monahal, clopotnițelor, lumânărarelor și capelelor; g) agrozootehnice sau agroindustriale, închise, cu aria construită mai mare sau egală cu 600 mp, cu excepția silozurilor metalice, depozitelor de furaje fibroase, serelor, solarelor, răsadnițelor și ciupercăriilor; h) de depozitare a buteliilor transportabile pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, cu excepția GPL, de capacitate medie sau mare. II. Clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de: a) comerț, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spațiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 200 mp; b) alimentație publică, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 200 mp; c) birouri, financiar-bancară, de asigurări și burse, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp; d) îngrijire a sănătății, cu spitalizare continuă, indiferent de suprafață, sau dispensare și policlinici, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp; e) învățământ, supraveghere, îngrijire sau cazare/adăpostire a copiilor preșcolari, elevilor, studenților, bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 150 mp; f) gară, autogară și aerogară, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp, precum și stații de metrou, indiferent de aria desfășurată; g) cultură, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp; h) parcaj, cu peste 10 autoturisme; i) centru de agrement, cu piscine interioare, servicii de relaxare și întreținere corporală, cu masaj, hidromasaj, împachetări, băi de plante, saună uscată, cabine cromo-aromo-terapii și baie turcească, terenuri de squash, săli de aerobic, fitness, biliard, tenis de masă și fotbal mecanic, terenuri de tenis, minifotbal și fotbal cu vestiarele aferente și altele similare, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spațiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu suprafața mai mare sau egală cu 200 mp; j) primire turistică, cu mai mult de 8 camere și/sau 16 locuri, pentru cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile turistice, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, de pescuit, sate de vacanță, popasuri turistice, căsuțe tip camping, pensiuni turistice urbane și rurale, inclusiv unitățile de alimentație din incinta acestora; k) producție sau depozitare, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 mp, sau dacă spațiul este amenajat în clădiri de locuit colective, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 200 mp. III. Clădiri civile subterane sau spații publice amenajate la subsolul, demisolul, în podul, ori pe acoperișul tip terasă al clădirilor civile, cu aria desfășurată mai mare sau egală 100 mp IV. Construcții ori sisteme sau instalații pentru: a) stații publice de distribuție a carburanților pentru autovehicule cu capacitatea de stocare de maximum 300 mc pentru lichide petroliere ori stații mixte; b) stații de depozitare și distribuție a gazelor naturale comprimate utilizate drept combustibil pentru vehicule (GNCV); c) alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor la platforme și parcuri industriale; d) lucrări noi și de modificare a instalațiilor de stingere, detectare, semnalizare și alarmare la incendiu la clădiri existente ce intră sub incidența prezentei hotărâri. V. Construcții sau amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune în interior ori mai mare sau egală cu 1.000 de locuri pe scaune în aer liber Anexa nr. 2 Categoriile de construcții și amenajări care se supun autorizării privind securitatea la incendiu I. Construcții ori sisteme sau instalații pentru: a) sisteme de distribuție gaze petroliere lichefiate la autovehicule cu capacitatea de stocare de maximum 30 mc echivalent apă, care nu sunt amplasate în stații mixte; b) stații transportabile de distribuție a carburanților la autovehicule cu capacitatea de stocare/depozitare de maximum 30 mc; c) alimentarea consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate stocate în rezervoare/recipiente fixe cu capacitatea individuală de maximum 5.000 l sau grupuri de rezervoare/recipiente fixe cu capacitatea totală de maximum 30.000 l volum de apă aferente laboratoarelor-sanitare, școlare și alte asemenea, clădirilor cu activități de producție și fluxuri tehnologice, instalațiilor de încălzire centrală și locală, pentru prepararea apei calde de consum și a hranei; d) puncte de desfacere a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate la consumatori cu capacitatea de stocare/depozitare de minimum 250 kg GPL și maximum 1.250 kg GPL; e) alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor în localități. II. Construcții sau amenajări temporare în aer liber, pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune, ori având destinația comercială, cu aria desfășurată/suprafața mai mare sau egală cu 2.500 mp -----

Detalii

ORDIN nr. 262 din 2 decembrie 2010

ORDIN nr. 262 din 2 decembrie 2010 privind aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri EMITENT   MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 13 decembrie 2010 În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 11 lit. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin: Articolul 1 Se aprobă Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2 Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prezentul ordin a fost adoptat conform procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 204 din 21 iulie 1998, cu modificările ulterioare. Ministrul administraţiei şi internelor, Constantin-Traian Igaş Bucureşti, 2 decembrie 2010. Nr. 262. Anexa DISPOZIŢII GENERALE de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri Capitolul I Scopul şi domeniul de aplicare Articolul 1 (1) Dispoziţiile generale de apărare împotriva incendiilor la spaţii şi construcţii pentru birouri, denumite în continuare dispoziţii generale, au ca scop prevenirea şi reducerea riscurilor de producere a incendiilor, asigurarea condiţiilor pentru limitarea propagării şi dezvoltării acestora prin măsuri tehnice şi organizatorice, protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi a mediului împotriva efectelor incendiilor. (2) Dispoziţiile generale se aplică tuturor spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri de pe teritoriul României, indiferent de forma de proprietate, pe întreaga perioadă de exploatare. (3) Prin perioadă de exploatare se înţelege şi perioada în care activitatea normală este întreruptă, cum ar fi noaptea, zilele nelucrătoare, zilele de sărbători legale sau altele asemenea. Articolul 2 (1) Prin spaţii şi construcţii pentru birouri se înţelege orice clădire destinată activităţilor de birou, inclusiv spaţiile de depozitare şi administrative aferente acestora. (2) Spaţiile şi construcţiile pentru birouri care fac obiectul prezentelor dispoziţii generale se clasifică, din punct de vedere constructiv, în: a) construcţii independente pentru birouri; b) spaţii pentru birouri înglobate în alte construcţii. (3) Construcţiile pentru birouri se clasifică, după regimul de înălţime, în clădiri normale/obişnuite, clădiri înalte şi clădiri foarte înalte, în conformitate cu reglementările tehnice specifice. Articolul 3 Prezentele dispoziţii generale se completează cu prevederile specifice din Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, şi cu reglementările tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor aplicabile exploatării construcţiilor şi instalaţiilor în toate spaţiile pentru birouri. Capitolul II Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor Articolul 4 Spaţiile şi construcţiile pentru birouri sunt reprezentate de proprietar, de conducătorul instituţiei/ operatorului economic care îşi desfăşoară activitatea în aceste clădiri sau de persoana desemnată de aceştia, denumită în continuare administrator, ori de persoana care le utilizează în baza unui contract, a unei convenţii sau a unui act juridic similar încheiat în acest sens, denumită în continuare locatar. Articolul 5 (1) În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, atribuţiile în domeniul apărării împotriva incendiilor pot fi exercitate de: a) cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor; b) personalul desemnat din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, în cazul în care este constituit şi funcţionează un astfel de serviciu; c) persoana/persoanele care îndeplineşte/îndeplinesc prin cumul atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor; d) persoana fizică sau persoana juridică autorizată pentru desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor, conform legii, pe bază de contract; e) administrator, pentru spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea mai puţin de 10 angajaţi. (2) Atribuţiile personalului prevăzut la alin. (1) lit. a)-d) pot fi îndeplinite de persoanele care fac dovada atestării obţinute în urma absolvirii unor cursuri de formare profesională în domeniul apărării împotriva incendiilor, corespunzătoare atribuţiilor pe care urmează să le îndeplinească, sau de persoanele din statele membre ale Uniunii Europene ori din statele membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS) - părţi ale înţelegerii privind Zona Economică Europeană, care au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea ocupaţiilor respective. Articolul 6 (1) Utilizatorii spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri pot fi: a) personalul angajat; b) personalul care desfăşoară activităţi de prestări servicii/de întreţinere; c) personalul colaborator; d) clienţii. (2) Prin client se înţelege acea persoană care se află la un moment dat în spaţiul sau construcţia pentru birouri. Articolul 7 În cazul spaţiilor pentru birouri înglobate în alte construcţii organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor reprezintă obligaţia: a) proprietarului, conducătorului instituţiei/operatorului economic sau administratorului, pentru spaţiile comune; b) locatarilor, pentru spaţiile închiriate, dacă nu se prevede altfel prin contractul, convenţia sau alt act juridic similar încheiat între părţi. Articolul 8 Obligaţiile pentru apărarea împotriva incendiilor revin, potrivit legii, proprietarului, conducătorului instituţiei/ operatorului economic sau administratorului, după caz. Articolul 9 (1) Atribuţiile personalului prevăzut la art. 5 se detaliază astfel încât să permită, dacă este cazul, identificarea obligaţiilor legale delegate de proprietar sau conducătorul instituţiei/operatorului economic. (2) Atribuţiile în domeniul apărării împotriva incendiilor care revin personalului prevăzut la art. 5 alin. (1) lit. a)-d) se stabilesc în fişele posturilor. Articolul 10 Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor, emise de proprietar, conducătorul instituţiei/ operatorului economic sau administrator, sunt: a) dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, după caz; b) dispoziţia privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor; c) instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi atribuţiile salariaţilor la locurile de muncă; d) dispoziţia privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului; e) dispoziţia privind organizarea instruirii personalului; f) dispoziţia de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/convenţie cu un serviciu privat pentru situaţii de urgenţă, după caz; g) regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice, după caz; h) convenţiile/contractele cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva incendiilor, în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile; i) dispoziţia privind modul de gestionare a deşeurilor din materiale combustibile. Articolul 11 Măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor în spaţiile şi construcţiile pentru birouri se stabilesc în funcţie de următoarele: a) identificarea şi combaterea surselor specifice de aprindere; b) categoriile de materiale şi modul de gestionare a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde; c) dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor; d) activităţile desfăşurate de utilizatori. Articolul 12 (1) Intervenţia la locul de muncă se realizează în conformitate cu prevederile din Normele generale de apărare împotriva incendiilor. (2) Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute în cazul intervenţiei la locul de muncă, nominalizarea personalului se face pentru fiecare schimb de lucru, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale. (3) Prin loc de muncă se înţelege locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în spaţiile şi construcţiile pentru birouri, inclusiv orice alt loc din aria acestora la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii profesionale. (4) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai multe persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează conform contractului, convenţiei sau actului juridic similar, încheiat între părţi. Articolul 13 Planurile de protecţie împotriva incendiilor la spaţiile şi construcţiile pentru birouri sunt: a) planul de evacuare a persoanelor; b) planul de intervenţie; c) planul de depozitare şi de evacuare a materialelor care, conform legii, sunt considerate periculoase, după caz. Articolul 14 (1) Planurile de evacuare a persoanelor se întocmesc şi se afişează conform prevederilor Normelor generale de apărare împotriva incendiilor. (2) Pentru spaţiile pentru birouri înglobate în alte construcţii, planurile de evacuare sunt extrase din planul de evacuare al obiectivului şi se afişează de către proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator. Articolul 15 (1) Planurile de intervenţie se întocmesc în conformitate cu prevederile Normelor generale de apărare împotriva incendiilor. (2) Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul asigură întocmirea planurilor de intervenţie pentru construcţiile în care sunt înglobate spaţii pentru birouri şi comunică părţilor interesate măsurile şi obligaţiile ce le revin. (3) Pentru construcţiile care au 2 sau mai mulţi proprietari sau în care se găsesc mai multe/mulţi instituţii/operatori economici, cel care deţine partea dominantă este integrator al tuturor măsurilor de apărare împotriva incendiilor la nivelul obiectivului. (4) Modelul structurii-cadru a planului de intervenţie este prezentat în anexa la Normele generale de apărare împotriva incendiilor. Articolul 16 Planurile de depozitare şi evacuare se întocmesc şi se afişează conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor. Articolul 17 Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de modificările condiţiilor care au stat la baza întocmirii lor, precum şi de modificările legislative, constructive, de personal şi altele asemenea. Articolul 18 Personalul prevăzut la art. 5 are următoarele obligaţii principale: a) îndrumă şi controlează modul de aplicare a prevederilor legale pentru apărarea împotriva incendiilor şi informează proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul asupra deficienţelor constatate; b) participă la controlul pe linia apărării împotriva incendiilor desfăşurat de inspectorii de prevenire din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti; c) identifică pericolele de incendiu care pot să apară la nivelul acestor tipuri de obiective; d) asigură tematica şi desfăşurarea activităţii de instruire periodică în domeniul situaţiilor de urgenţă, în limita competenţelor deţinute, a salariaţilor şi a personalului cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă; e) participă, în limita atribuţiilor conferite, la evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu; f) asigură întocmirea, completarea şi reactualizarea planurilor de protecţie împotriva incendiilor şi verifică periodic nivelul de cunoaştere a acestora de către personal; g) informează operativ proprietarul sau conducătorul instituţiei/operatorului economic privind problemele apărute pe linia apărării împotriva incendiilor, modul de soluţionare a acestora şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest scop; h) participă, cu aprobarea proprietarului, conducătorului instituţiei/operatorului economic sau administratorului, la acţiuni pe tema apărării împotriva incendiilor, precum cursuri, instructaje, analize organizate de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti sau de alte organe împuternicite prin lege şi propune organizarea unor astfel de acţiuni; i) participă la evaluarea anuală a nivelului de apărare împotriva incendiilor, efectuat de proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator şi propune alocarea de fonduri necesare pentru procurarea de mijloace tehnice noi de apărare împotriva incendiilor şi pentru menţinerea funcţionalităţii celor existente; j) verifică existenţa, modul de amplasare şi starea fizică a indicatoarelor de securitate; k) asigură funcţionarea corespunzătoare a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor şi a mijloacelor de semnalizare, conform reglementărilor tehnice specifice; l) se asigură că verificarea, întreţinerea şi/sau repararea mijloacelor tehnice cu rol de protecţie la foc se realizează numai de către personal calificat; m) verifică periodic, cel puţin anual, ca în spaţiile şi construcţiile pentru birouri, cantităţile de materiale şi substanţe combustibile utilizate să nu conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare. Articolul 19 Personalul angajat şi personalul colaborator are următoarele atribuţii principale: a) să respecte Normele generale de apărare împotriva incendiilor, prevederile prezentelor dispoziţii generale, măsurile şi regulile specifice stabilite în cadrul persoanei juridice la care este angajat; b) să respecte instrucţiunile specifice de exploatare a aparatelor/echipamentelor aflate în dotarea spaţiului în care este angajat; c) să participe, conform atribuţiilor stabilite, la evacuarea personalului în condiţii de siguranţă; d) să intervină, conform organizării specifice locului de muncă, pentru stingerea oricărui incendiu, utilizând mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare. Articolul 20 Personalul care desfăşoară activităţi de prestări servicii de întreţinere are următoarele obligaţii: a) să respecte instrucţiunile/regulile specifice privind apărarea împotriva incendiilor; b) să intervină, conform instrucţiunilor specifice, pentru stingerea oricărui început de incendiu, utilizând mijloacele de apărare împotriva incendiilor din dotare; c) prin activităţile desfăşurate, să nu afecteze buna funcţionare a mijloacelor tehnice, sistemelor, instalaţiilor şi altora asemenea, destinate apărării împotriva incendiilor din dotarea spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri; d) să aducă la cunoştinţa proprietarului, conducătorului instituţiei/operatorului economic sau administratorului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu. Articolul 21 Clientul are următoarele obligaţii principale: a) să respecte instrucţiunile/regulile specifice privind apărarea împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă sub orice formă de către proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator; b) prin modul de comportare să nu afecteze buna funcţionare a mijloacelor tehnice, sistemelor, instalaţiilor şi altora asemenea, destinate apărării împotriva incendiilor din dotarea spaţiilor/clădirilor; c) să respecte toate mesajele transmise în caz de incendiu. Articolul 22 (1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor proprii spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri reprezintă setul de reguli şi măsuri care definesc concret activităţile ce se desfăşoară în domeniul apărării împotriva incendiilor. (2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează şi se păstrează de personalul prevăzut la art. 5 şi se aprobă de proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator. (3) La întocmirea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se vor avea în vedere următoarele cerinţe minimale: a) specificul activităţilor care se desfăşoară în spaţiile şi construcţiile respective pentru birouri; b) categoria de utilizatori care trebuie să le cunoască şi să le aplice; c) includerea regulilor de prevenire a incendiilor şi enumerarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor din dotarea sau echiparea construcţiilor; d) modalităţile practice de evacuare a utilizatorilor; e) dotarea cu mijloace de intervenţie adecvate pentru stingerea incendiului, necesare personalului de intervenţie propriu şi extern. (4) Extrase din instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, cuprinzând prevederi specifice, se afişează la fiecare loc de muncă prin grija personalului prevăzut la art. 5. (5) Extrase din instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor pentru clienţi se afişează în locuri vizibile prin grija personalului prevăzut la art. 5. Articolul 23 (1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează, în toate cazurile, cu informaţiile din planurile de intervenţie. (2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de modificările condiţiilor care au stat la baza întocmirii lor, precum şi de modificările legislative, constructive, de personal şi altele asemenea. (3) Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrise data întocmirii/reviziei şi data aprobării. Articolul 24 Controlul intern de prevenire a incendiilor la nivelul spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri se execută de personalul prevăzut la art. 5 şi se finalizează prin elaborarea unui document scris în care se consemnează cel puţin: a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control; b) constatările rezultate din teren; c) propunerile de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii. Capitolul III Reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor Secţiunea 1 Reguli generale de apărare împotriva incendiilor Articolul 25 Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri privesc: a) controlul/supravegherea din punctul de vedere al prevenirii incendiilor, pe timpul desfăşurării şi după încheierea activităţilor; b) stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu; c) menţinerea condiţiilor realizate prin proiect pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu; d) întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor şi de semnalizare. Articolul 26 (1) Dispozitivele, echipamentele, instalaţiile, sistemele şi altele asemenea destinate apărării împotriva incendiilor trebuie verificate şi întreţinute corespunzător, pentru a se asigura menţinerea permanentă a caracteristicilor tehnico-tactice prevăzute în documentaţiile tehnice elaborate de producător. (2) Periodicitatea lucrărilor de verificare şi întreţinere tehnică se stabileşte în funcţie de prevederile reglementărilor tehnice specifice şi de instrucţiunile producătorului. (3) Lucrările de verificare şi întreţinere a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor trebuie executate de personal autorizat şi supervizate de personalul prevăzut la art. 5. Articolul 27 În cadrul construcţiilor şi spaţiilor pentru birouri se asigură marcarea şi semnalizarea: a) locurilor pentru fumat, în condiţiile legii; b) căilor de acces, evacuare şi intervenţie; c) mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor; d) instalaţiilor utilitare care pot genera risc de incendiu, precum cele electrice, de gaze, de încălzire şi altele asemenea. Articolul 28 (1) Construcţiile şi spaţiile pentru birouri pot fi încălzite, ventilate şi climatizate pe ansamblu, centralizat sau local. (2) Atunci când se utilizează instalaţii locale de încălzire, ventilare şi climatizare se respectă indicaţiile producătorului şi prevederile normelor tehnice de specialitate. Articolul 29 (1) În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, fumatul este interzis, cu excepţia locurilor special amenajate, în condiţiile legii. (2) Acest lucru se marchează la intrarea/intrările în clădire prin afişarea, în conformitate cu prevederile standardelor specifice, a simbolisticii şi a sintagmei "FUMATUL INTERZIS!". (3) Locurile stabilite pentru fumat se prevăd cu: a) scrumiere sau vase cu apă, nisip sau pământ; b) instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de incendiu; c) mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor. (4) Depunerea în scrumiere a altor deşeuri de materiale combustibile cum sunt hârtia, cartonul, textilele este interzisă. (5) Golirea scrumierelor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă. (6) Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă. (7) Scrumierele din interiorul clădirilor se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum ar fi draperii, perdele, jaluzele. Articolul 30 Prin amplasare şi funcţionare, spaţiile pentru birouri înglobate în alte construcţii nu trebuie să afecteze securitatea la incendiu a construcţiei. Articolul 31 (1) Circulaţiile orizontale şi verticale precum uşi, culoare, holuri, scări, ascensoare şi altele asemenea, destinate intervenţiei serviciilor de urgenţă, trebuie menţinute în permanenţă în stare de utilizare. (2) Căile de acces şi evacuare, interioare şi exterioare, trebuie menţinute permanent în stare de utilizare şi marcate cu indicatoare de securitate, astfel încât să permită utilizatorilor clădirii folosirea lor în caz de incendiu. (3) Se interzice blocarea sau diminuarea gabaritului căilor de acces prin depozitarea de materiale sau obiecte. (4) Este obligatorie verificarea zilnică de către proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator a căilor de evacuare, pentru menţinerea acestora în stare de practicabilitate, dacă nu se prevede altfel prin contract, convenţie sau alt act juridic similar încheiat între părţi. Articolul 32 Pe întregul traseu de evacuare din spaţiile şi construcţiile pentru birouri se interzic: a) montarea de oglinzi, perdele, praguri cu înălţimea mai mare de 2,5 cm sau alte elemente care pot crea confuzie în perceperea traseului de evacuare; b) amplasarea de dozatoare pentru sucuri/cafea, amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale pe holuri, în casele scărilor, sub rampele scărilor; c) amenajarea unor locuri de muncă sau activităţi, inclusiv a celor cu caracter de amenajare temporară de tipul expoziţie/prezentare a unor produse promoţionale, care reduc gabaritul acestora şi care nu sunt prevăzute în proiect; d) aplicarea de decoraţiuni realizate din materiale combustibile. Articolul 33 (1) Traseele de evacuare a spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri nu trebuie să conducă spre spaţii din care evacuarea nu poate continua. (2) Se interzic desfiinţarea uşilor prevăzute prin proiect la casele scărilor, de pe coridoare, holuri, vestibuluri şi blocarea în poziţie deschisă a uşilor prevăzute cu mecanisme de autoînchidere. (3) Pe timpul desfăşurării activităţii în spaţiile şi construcţiile pentru birouri se interzice încuierea uşilor de pe traseele de evacuare a utilizatorilor. (4) Se interzice mascarea indicatoarelor şi panourilor de marcare a căilor de evacuare, corpurilor iluminatului de siguranţă pentru evacuare, butoanelor de semnalizare, detectoarelor, capetelor sprinkler, stingătoarelor de incendiu, hidranţilor interiori de incendiu cu decoraţiuni, postere, afişe sau bannere publicitare şi alte materiale similare sau prin depozitarea diferitelor materiale. (5) Se interzice amenajarea de boxe, spaţii de depozitare ori alte spaţii de lucru în podurile clădirilor, în casele şi sub rampele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare. Articolul 34 (1) Căile de acces şi intervenţie, precum şi accesul la sursele de apă pentru stingerea incendiilor se menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor. (2) Menţinerea în stare de practicabilitate a căilor de evacuare şi intervenţie este obligaţia proprietarului, administratorului sau conducătorului instituţiei/operatorului economic pentru spaţiile de utilizare comună, respectiv obligaţia locatarilor pentru părţile de construcţii şi amenajări folosite de aceştia. Articolul 35 Căile de evacuare trebuie să permită evacuarea în siguranţă a persoanelor cu dizabilităţi motorii de la nivelurile la care acestea au acces. Articolul 36 (1) Funcţionarea iluminatului de siguranţă se verifică de către personalul prevăzut la art. 5 şi se menţine în conformitate cu prevederile normativelor în vigoare. (2) Compartimentările interioare temporare în cadrul spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri se execută pe bază de dispoziţie de şantier însuşită de proiectantul iniţial şi verificatorul de proiect şi nu trebuie să afecteze iluminatul de siguranţă. (3) În situaţia executării de compartimentări interioare temporare, este obligatorie dispunerea, suplimentar, de corpuri de iluminat pentru iluminatul de siguranţă. Articolul 37 (1) Orice deficienţă constatată la sistemul de alarmare în caz de incendiu cu mesaj preînregistrat, dacă acesta există, se remediază imediat, în conformitate cu legislaţia specifică. (2) Verificarea funcţionalităţii sistemului de alarmare prevăzut la alin. (1) se face zilnic, de către personalul prevăzut la art. 5, şi se consemnează într-un registru. Articolul 38 (1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice şi instrucţiunilor producătorilor. (2) Exploatarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) cu defecţiuni, improvizaţii, neomologate sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă. (3) La utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, verificare şi întreţinere, precum şi a măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii. Articolul 39 (1) Pe timpul exploatării spaţiilor în care se desfăşoară activităţile pentru care a fost realizată o amenajare temporară trebuie luate măsuri pentru înlăturarea şi/sau reducerea la minim a pericolului de incendiu, prin limitarea, la strictul necesar, a cantităţilor de materiale combustibile şi eliminarea eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora. (2) Pe perioada realizării amenajărilor temporare se interzice accesul utilizatorilor. Articolul 40 (1) În clădirile şi spaţiile pentru birouri pot fi păstrate pentru curăţenie, igienizare, deparazitare, dezinsecţie, în recipiente ermetic închise şi în locuri special amenajate, lichide inflamabile în cantitate totală de maximum 25 l. (2) Curăţarea pardoselii, parchetului, duşumelelor, mochetelor şi altor asemenea cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile este interzisă. Articolul 41 (1) Pe timpul depozitării, manipulării şi expunerii produselor sau substanţelor combustibile se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să nu se propage incendiul. (2) Produsele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor. (3) Produsele şi substanţele combustibile se manipulează Zşi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere sau de neutralizare adecvate. (4) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare. (5) La elaborarea planurilor de intervenţie se ţine seama de compatibilitatea produselor sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere. Articolul 42 (1) Deşeurile se îndepărtează prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea programului de lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor, stabilite de proprietar, potrivit prevederilor legislaţiei specifice în vigoare. (2) Deşeurile şi ambalajele combustibile reutilizabile se depozitează, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora. (3) Deşeurile şi ambalajele combustibile care nu se reutilizează se înlătură conform reglementărilor specifice. (4) Se interzice fumatul în spaţiile de colectare a ambalajelor şi deşeurilor combustibile. Articolul 43 Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează conform instrucţiunilor producătorului, luându-se măsuri de control şi prevenire a fenomenului de autoaprindere. Articolul 44 (1) Menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie. (2) Utilizarea şi verificarea periodică a sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie. Articolul 45 (1) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire cu defecţiuni, improvizaţii, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile. (2) Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii. (3) Exploatarea sobelor şi a instalaţiilor de încălzire ce folosesc drept combustibil gazul metan sau gazul petrolier lichefiat se face cu respectarea strictă a instrucţiunilor emise de producători şi a măsurilor din normativele de exploatare specifice. Articolul 46 Toate instalaţiile/conductele prin care circulă substanţe lichide sau gaze se marchează prin culori specifice de identificare a naturii substanţei, respectiv a pericolului acesteia, prevăzute de normele tehnice specifice. Articolul 47 (1) Lucrările de termoprotecţie/ignifugare se execută numai de către personal autorizat, conform normelor tehnice specifice. (2) Calitatea lucrărilor executate se certifică prin documente emise conform reglementărilor în vigoare. (3) Lucrările de termoprotecţie/ignifugare aplicate pe elementele de construcţie şi/sau pe structurile din alcătuirea construcţiilor protejate/tratate se execută cu periodicitatea impusă de reglementările tehnice specifice şi instrucţiunile producătorului. Articolul 48 Elementele de limitare a propagării incendiului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în stare bună, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit. Articolul 49 În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare, fapt care trebuie consemnat şi în contractul, convenţia sau alt act juridic similar încheiat între părţi. Articolul 50 În spaţiile şi construcţiile pentru birouri, activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale persoanelor şi o supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze sau să blocheze evacuarea în caz de incendiu. Articolul 51 Se interzice depozitarea materialelor şi lichidelor combustibile în poduri, subsoluri, pe culoare, în casele de scări şi pe alte căi de evacuare astfel încât să împiedice evacuarea sau să mărească pericolul de incendiu. Articolul 52 Se interzice utilizarea focului deschis şi a mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă în spaţiile şi construcţiile pentru birouri, în podurile, spaţiile pentru arhivare şi spaţiile de depozitare ale acestora ori în alte locuri cu risc de incendiu. Articolul 53 Pe timpul exploatării spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri trebuie luate măsuri pentru înlăturarea şi/sau reducerea la minim a pericolului de incendiu prin limitarea, la strictul necesar, a cantităţilor de materiale combustibile şi eliminarea eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora. Articolul 54 La terminarea programului de lucru se deconectează aparatele/sistemele de încălzire/ventilaţie/ climatizare locală, se întrerupe iluminatul artificial şi se opreşte alimentarea cu energie electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă. Articolul 55 Lucrările de verificare, reparare şi întreţinere a dispozitivelor, echipamentelor, instalaţiilor şi sistemelor destinate apărării împotriva incendiilor se execută de personal autorizat, în condiţiile legii. Articolul 56 (1) În perioadele caniculare sau secetoase şi premergător sezonului rece, proprietarul, administratorul sau conducătorul instituţiei/operatorului economic asigură, prin personalul prevăzut la art. 5, elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe speciale de măsuri specifice de prevenire a incendiilor. (2) Măsurile specifice în perioadele caniculare sau secetoase cuprind, în principal, următoarele: a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor ridicate şi lipsei de precipitaţii; b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată; c) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbră; d) asigurarea şi verificarea zilnică a rezervelor de apă pentru incendiu. (3) Măsurile specifice înainte de începerea sezonului rece cuprind, în principal, următoarele: a) controlul instalaţiilor, al sistemelor de încălzire existente şi al componentelor acestora precum surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum şi altele asemenea, înlăturându-se defecţiunile constatate şi asigurându-se funcţionarea la parametrii normali; b) protejarea contra îngheţului a componentelor instalaţiilor de stingere cu apă; c) asigurarea uneltelor şi accesoriilor pentru deszăpezirea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie şi a surselor de apă exterioare pentru incendiu. Articolul 57 Marcarea cu indicatoare standardizate, menţinerea permanentă în stare de funcţionare a hidranţilor exteriori de incendiu, accesibilitatea către aceştia şi coloanele uscate, precum şi protecţia împotriva lovirii acestora de către autovehicule, se asigură de către proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator, prin personalul prevăzut la art. 5. Articolul 58 La terminarea programului de lucru în spaţiile şi construcţiile pentru birouri în care încălzirea se face cu sobe cu acumulare de căldură, întreruperea funcţionării sobelor este obligatorie. Articolul 59 Instalaţiile utilitare electrice, de utilizare a gazelor naturale, de protecţie împotriva trăsnetelor, de ventilare, de climatizare şi altele asemenea aferente construcţiilor se exploatează, se întreţin şi se verifică în conformitate cu reglementările tehnice şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât să nu constituie surse de iniţiere sau de propagare a incendiilor. Secţiunea a 2-a Spaţii de depozitare Articolul 60 În spaţiile de depozitare a materialelor şi produselor se respectă următoarele cerinţe minime specifice: a) depozitarea se face în funcţie de natura, forma, dimensiunile, modul de ambalare, combustibilitatea şi proprietăţile fizico-chimice, fără a depăşi sarcina termică prevăzută de proiectant; b) se interzice depozitarea în acelaşi spaţiu a substanţelor, materialelor, produselor care, prin contact direct între ele, pot genera incendii/explozii urmate de incendii; c) depozitarea produselor se face cu respectarea distanţelor normate faţă de instalaţiile electrice, de încălzire, cu surse de foc/de căldură şi altele asemenea. Articolul 61 În spaţiile de depozitare se afişează la loc vizibil instrucţiunile specifice de apărare împotriva incendiilor, regulile de comportament în caz de incendiu, precum şi planul de depozitare şi evacuare a materialelor periculoase. Articolul 62 (1) Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se face în ambalajele indicate de producător. (2) Materialele şi substanţele se inscripţionează, conform prevederilor legale în vigoare, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi pentru adoptarea măsurilor adecvate de intervenţie. (3) Este interzisă depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile ale căror proprietăţi nu sunt cunoscute. (4) Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în spaţiile de depozitare se face potrivit planurilor de depozitare. Articolul 63 Corpurile electrice de iluminat din spaţiile de depozitare a materialelor combustibile trebuie să fie adecvate spaţiului respectiv, iar cele care pot fi lovite se prevăd cu armături de protecţie. Articolul 64 Deşeurile rezultate din ambalaje se evacuează zilnic din spaţiile de depozitare în locurile stabilite în acest scop. Articolul 65 (1) În spaţiile de depozitare se asigură o distanţă de siguranţă de minimum 0,5 m a materialelor combustibile faţă de elementele de încălzire. (2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în normativul tehnic specific, iar faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor speciale de stingere se asigură distanţele necesare funcţionării eficiente a acestora. Articolul 66 La depozitarea materialelor se ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora, de gradul de periculozitate, de sensibilitatea la căldură, fum sau la umezeală, de reacţia faţă de alte materiale, de posibilitatea de aprindere, precum şi de substanţele care pot fi utilizate la stingerea incendiilor. Articolul 67 Atât în interiorul spaţiilor de depozitare, cât şi pe suprafeţele de teren folosite pentru depozitarea mărfurilor şi ambalajelor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie. Articolul 68 Se interzice folosirea în spaţiile de depozitare a mijloacelor de încălzire şi iluminat improvizate, cu defecţiuni sau neasigurate cu protecţie adecvată. Articolul 69 Este interzis a se păstra în spaţiile de depozitare obiecte străine de inventarul spaţiului de depozitare. Articolul 70 Pe toată suprafaţa spaţiului de depozitare se interzic aprinderea şi utilizarea focului de orice natură. Articolul 71 Lucrările cu foc deschis se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc şi numai cu indicarea persoanelor răspunzătoare de măsurile ce trebuie luate pentru apărarea împotriva incendiilor. Articolul 72 În spaţiile de depozitare, precum şi în apropierea acestora se dispun măsuri pentru: a) interzicerea păstrării unor cantităţi de materiale mai mare decât capacitatea maximă admisă, prevăzută prin proiect; b) interzicerea obturării gurilor de evacuare a sistemului de ventilare, acolo unde acesta este prevăzut, cu diverse mărfuri, produse sau alte materiale; c) îndepărtarea imediată a tuturor deşeurilor sau altor materiale combustibile care nu au legătură cu activitatea care se desfăşoară în spaţiul respectiv. Secţiunea a 3-a Spaţii tehnice aferente construcţiei Articolul 73 (1) În spaţiile destinate centralelor termice, instalaţiilor sanitare, centralelor de ventilare şi climatizare, instalaţiilor electrice şi instalaţiilor de gaze se interzice depozitarea materialelor şi amplasarea de mobilier sau alte obiecte similare. (2) În spaţiile prevăzute la alin. (1) se respectă şi prevederile reglementărilor tehnice specifice. Articolul 74 Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare se respectă instrucţiunile şi regulile de utilizare a echipamentului/maşinii, stabilite de proiectanţi şi de producători, precum şi măsurile de apărare împotriva incendiilor prevăzute în reglementările tehnice specifice în vigoare. Secţiunea a 4-a Spaţii destinate preparării hranei şi servirii mesei Articolul 75 (1) La spaţiile destinate preparării hranei din spaţiile şi construcţiile pentru birouri se verifică periodic starea tehnică a mijloacelor de preparat şi încălzit hrana şi se remediază de îndată deficienţele constatate. (2) Se interzice amenajarea acestor spaţii în încăperi în care pardoseala se află sub nivelul terenului în cazul în care se utilizează gaz petrolier lichefiat - GPL. Articolul 76 Amenajarea spaţiilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de mobilier, astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se asigură sensul de deschidere spre exterior, potrivit reglementărilor tehnice specifice, precum şi menţinerea descuiată a acestora pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală. Articolul 77 În spaţiile de preparare a hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri: a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii; b) utilizarea aparatelor electrocasnice conform instrucţiunilor producătorilor şi deconectarea acestora de la priză după ce au fost folosite. Articolul 78 În spaţiile de preparare a hranei se interzice: a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei cu defecţiuni, improvizaţii ori fără supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor; b) folosirea buteliilor cu gaz petrolier lichefiat - GPL neomologate, defecte, fără regulatoare de presiune, cu furtunuri de racordare defecte sau neprevăzute cu elemente-coliere de etanşare la racorduri; c) depozitarea buteliilor cu gaz petrolier lichefiat - GPL, altele decât cele aflate în uz; d) pregătirea diverselor preparate astfel încât această activitate să prezinte pericol de incendiu; e) prelingerea grăsimilor din tăvi, umplerea vaselor peste limită sau manipularea necorespunzătoare a acestora; f) lăsarea nesupravegheată a produselor alimentare pe mijloacele de preparare a hranei în funcţiune. Articolul 79 Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte utilaje care degajă temperaturi ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin 1 m faţă de elementele combustibile ale construcţiilor sau de materialele combustibile din încăperi. Articolul 80 (1) Se interzice verificarea scăpărilor de gaze cu flacără deschisă. (2) Verificarea scăpărilor de gaze se face cu emulsie de apă şi săpun sau conform instrucţiunilor producătorului. Articolul 81 (1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote şi tubulaturi de ventilaţie prevăzute cu clapete, filtre, site de protecţie şi, după caz, cu instalaţii de stingere specifice. (2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele pentru fript, cuptoarele pentru copt se curăţă şi se degresează săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, iar filtrele de protecţie se înlocuiesc conform instrucţiunilor producătorului. (3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere. Articolul 82 (1) Instrucţiunile de exploatare recomandate de producător, precum şi instrucţiunile de lucru cu gaze naturale sau cu gaz petrolier lichefiat - GPL, după caz, se afişează în dreptul fiecărui echipament din dotarea încăperii pentru prepararea hranei. (2) În cadrul instrucţiunilor de exploatare se prevăd reguli specifice de intervenţie în caz de incendiu. Articolul 83 La terminarea programului de lucru în spaţiile destinate preparării hranei şi servirii mesei se efectuează următoarele operaţiuni obligatorii: a) se întrerupe alimentarea cu energie electrică, gaze sau abur a maşinilor, utilajelor, aparatelor şi dispozitivelor destinate preparării hranei, care nu afectează activitatea din spaţiul respectiv; b) se verifică închiderea tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente; c) se evacuează deşeurile rezultate în urma desfăşurării activităţii; d) se întrerupe iluminatul artificial, cu excepţia iluminatului de siguranţă, acolo unde acesta există, se încuie şi, după caz, se predau cheile la locurile stabilite de proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator. Articolul 84 Decoraţiunile în spaţiile destinate preparării hranei şi servirii mesei se realizează din materiale având clasa de reacţie la foc minim B, d0 sau d1. Secţiunea a 5-a Săli de conferinţe/şedinţe sau similare Articolul 85 La exploatarea sălilor de conferinţe/şedinţe sau similare se asigură următoarele măsuri: a) se interzice accesul unui număr mai mare de persoane decât cel stabilit, prin proiect; b) se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis în astfel de spaţii; c) se acordă o atenţie deosebită informării participanţilor la activităţile desfăşurate în astfel de spaţii, privind principalele reguli de apărare împotriva incendiilor care trebuie respectate de aceştia; d) atunci când încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se întrerupe înainte de accesul utilizatorilor în interiorul sălii; e) covoarele, mochetele, preşurile utilizate în aceste spaţii, pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează pe pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor, în caz de incendiu; f) la amplasarea mobilierului în aceste categorii de săli şi încăperi se asigură culoare de circulaţie corespunzător direcţionate, iar în condiţiile în care capacitatea sălilor depăşeşte 200 de persoane, scaunele şi băncile se fixează de pardoseală; g) se interzice amplasarea meselor, scaunelor, băncilor, fişetelor sau a altui mobilier în apropierea uşilor de evacuare sau pe circulaţiile, holurile, culoarele care constituie căi de evacuare în caz de incendiu; h) se întocmesc şi se afişează, la loc vizibil, planurile de evacuare a persoanelor dacă în sălile respective se află cel puţin 50 de persoane. Secţiunea a 6-a Parcaje subterane, spaţii de garare şi parcări pentru autoturisme Articolul 86 (1) În parcajele subterane pentru autoturisme se respectă prevederile reglementărilor tehnice specifice. (2) În interiorul parcajelor prevăzute la alin. (1) se interzice amenajarea de încăperi sau spaţii, cu excepţia celor proiectate, în special destinate depozitării de materiale şi produse combustibile. Articolul 87 Parcarea autoturismelor în garaje se face în spaţii special destinate şi marcate în acest scop, interzicându-se parcarea acestora pe rampele auto şi circulaţii, astfel încât să se asigure evacuarea rapidă în caz de incendiu. Articolul 88 Se interzice parcarea pe platformele şi în spaţiile pentru garare a autoturismelor care prezintă scurgeri de combustibil. Articolul 89 În spaţiile destinate garării autoturismelor se interzic următoarele: a) completarea sau scoaterea de carburanţi din rezervoarele autovehiculelor ori transvazarea lichidelor combustibile; b) încărcarea acumulatoarelor, altele decât pentru autovehicule electrice; c) fumatul, utilizarea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri; d) executarea operaţiilor sau lucrărilor de întreţinere sau de reparare a autovehiculelor, indiferent de natura, durata sau complexitatea acestora, cu excepţia înlocuirii roţilor; e) păstrarea sau depozitarea de materiale, cum sunt cârpe, lavete, bumbac şi altele asemenea; f) depozitarea, chiar şi temporară, de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile, inflamabile, corozive şi radioactive. Articolul 90 (1) Instrucţiunile de exploatare, însoţite de schema de circulaţie auto şi de evacuare, întocmite de proiectant, se cuprind în registrul de exploatare şi se afişează în spaţiile tehnice şi în interiorul parcajului, în locurile în care persoanele care îşi parchează autoturismele pot lua cunoştinţă de conţinutul acestora. (2) Instrucţiunile trebuie să precizeze modul de acţionare obligatoriu în caz de depăşire a valorilor de monoxid de carbon sau în caz de incendiu şi responsabilităţile care revin personalului angajat/proprietarilor de autoturisme. Articolul 91 Instalaţiile electrice, instalaţiile de ventilare, sistemele de evacuare a fumului în caz de incendiu, dispozitivele şi instalaţiile de protecţie la incendiu, precum şi elementele şi dispozitivele constructive de securitate la incendiu se verifică, se testează şi se întreţin periodic de către persoane autorizate conform legii, în scopul asigurării menţinerii lor în funcţiune la parametrii proiectaţi. Articolul 92 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/ operatorului economic sau administratorul trebuie să întocmească şi să actualizeze zilnic registrul de exploatare a parcajului. (2) Registrul de exploatare se pune oricând la dispoziţie reprezentanţilor legal abilitaţi cu controlul parcajelor sau ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti. (3) Registrul trebuie să cuprindă: a) numele responsabilului de parcaj; b) instrucţiunile de exploatare; c) programul actualizat de urmărire şi verificare funcţională a dotărilor şi dispozitivelor care vizează securitatea la incendiu; d) rezultatele încercărilor funcţionale; e) incidentele survenite în exploatarea instalaţiilor. Secţiunea a 7-a Arhive, biblioteci şi fişiere Articolul 93 La biblioteci, arhive şi fişiere se urmăreşte asigurarea, în exploatare, a următoarelor măsuri principale: a) hârtia, cărţile şi documentele de arhivă se depozitează în ordine, aşezate în stive sau rafturi din materiale având clasa de reacţie la foc minim A2-s1, d0, asigurându-se posibilităţile de intervenţie şi evacuare în caz de incendiu; b) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a altelor asemenea în rafturi sau stive se păstrează distanţele faţă de instalaţia electrică şi faţă de instalaţia de încălzire de minimum 0,5 m; c) se interzice păstrarea materialelor care nu au legătură cu activitatea specifică acestor spaţii; d) deşeurile de hârtie şi ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare; e) se interzice amenajarea de arhive temporare în birouri. Articolul 94 În biblioteci, arhive şi fişiere se folosesc numai corpurile de iluminat de tip fluorescent cu grătare de protecţie. Articolul 95 În biblioteci, arhive şi fişiere se interzic fumatul şi focul deschis. Secţiunea a 8-a Săli aglomerate sau cu aglomerări de persoane Articolul 96 Pentru spaţiile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau cu aglomerări de persoane se respectă prevederile din reglementările specifice pentru acestea. Secţiunea a 9-a Clădiri înalte şi foarte înalte pentru birouri Articolul 97 Proprietarul clădirilor înalte sau foarte înalte, respectiv conducătorul instituţiei/operatorului economic care îşi desfăşoară activitatea în aceste clădiri desemnează, în condiţiile legii, un reprezentant cu autoritate administrativă şi un înlocuitor al acestuia pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor legale care îi revin privind apărarea împotriva incendiilor. Articolul 98 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/ operatorului economic sau administratorul are obligaţia să constituie propriul serviciu privat pentru situaţii de urgenţă, în condiţiile legii. (2) Personalul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă execută serviciu de rond cel puţin cu următoarea frecvenţă: a) primul, imediat după încheierea activităţii şi plecarea personalului; b) al doilea, la două ore după primul; c) al treilea, pe timpul nopţii. (3) Constatările rezultate în urma executării serviciului de rond sunt consemnate într-un registru. Articolul 99 În cazul clădirilor înalte sau foarte înalte, se interzice schimbarea destinaţiei totale sau parţiale a spaţiilor, modificarea constructivă a acestora sau a instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor care le echipează fără obţinerea avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu, în condiţiile legii. Articolul 100 Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul are obligaţia de a asigura accesul personalului serviciilor pentru situaţii de urgenţă, la solicitarea scrisă a acestuia, pentru acţiuni de recunoaştere şi exerciţii specifice apărării împotriva incendiilor. Articolul 101 În cazul producerii de incendii în clădiri înalte sau foarte înalte, proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic, administratorul, utilizatorii şi personalul de pază/protecţie trebuie să asigure accesul necondiţionat al forţelor de intervenţie şi să conlucreze cu acestea pentru evacuarea în condiţii de siguranţă a persoanelor şi valorilor, evitarea/limitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi bunuri, asigurarea securităţii la incendiu a clădirilor proprii şi a celor învecinate, diminuarea impactului asupra mediului. Articolul 102 Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul şi serviciul privat pentru situaţii de urgenţă trebuie să verifice permanent şi să ia măsurile care se impun pentru ca în spaţiile neocupate să nu existe condiţii de declanşare a incendiilor. Articolul 103 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/ operatorului economic sau administratorul trebuie să asigure existenţa şi completarea unui registru de securitate în care sunt consemnate informaţii indispensabile controlului privind apărarea împotriva incendiilor, precum: a) diverse direcţii de urmat în caz de incendiu; b) evidenţa nominală şi ierarhia persoanelor din serviciul privat pentru situaţii de urgenţă şi serviciul de pază/protecţie; c) starea şi planurile de amplasare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor; d) datele privind organizarea exerciţiilor de alarmare şi evacuare în caz de incendiu, inclusiv concluziile rezultate; e) datele referitoare la verificările şi controalele privind apărarea împotriva incendiilor executate de personalul propriu şi de autorităţile abilitate; f) date privind toate incendiile produse. (2) Registrul de securitate trebuie prezentat anual spre vizare inspectorului şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti şi la orice control executat de autorităţile abilitate. Articolul 104 În cazul în care echipamentele/sistemele de iluminat de siguranţă alimentate cu baterii, prevăzute cu autotestare automată de minimum 30 de secunde la cel puţin 30 de zile, indică o eventuală disfuncţie, verificarea funcţionării se înlocuieşte cu o inspecţie vizuală cu aceeaşi periodicitate. Articolul 105 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/ operatorului economic sau administratorul trebuie să organizeze, cel puţin o dată la 6 luni, împreună cu serviciul privat pentru situaţii de urgenţă: a) un exerciţiu de alarmare-evacuare pe fiecare etaj, cu angrenarea utilizatorilor etajului superior şi inferior celui pe care se organizează această activitate; b) şedinţe practice de familiarizare a utilizatorilor construcţiei cu modul de folosire a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor. (2) O dată pe an trebuie executat un exerciţiu pentru alarmarea şi evacuarea tuturor utilizatorilor construcţiei. Articolul 106 Proprietarul sau administratorul clădirilor înalte sau foarte înalte în care sunt incluse şi funcţiuni comerciale, bancare şi altele asemenea au obligaţia de a dota spaţiile cu instalaţii de sonorizare cu mesaje înregistrate necesare atât pentru efectuarea de exerciţii, cât şi pentru intervenţii în caz de incendiu. Articolul 107 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/ operatorului economic sau administratorul trebuie să afişeze pe părţile comune, căi de circulaţie, scări şi ascensoare, instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi planuri de evacuare în caz de incendiu, elaborate în condiţiile legii. (2) Este obligatorie marcarea racordurilor de alimentare a coloanelor uscate de la autospecialele de intervenţie şi menţinerea accesului liber la acestea în orice anotimp. Articolul 108 (1) În clădirile înalte sau foarte înalte este obligatorie organizarea apărării împotriva incendiilor pe fiecare compartiment. (2) În timpul programului de lucru, 25% din personalul compartimentului, dar nu mai puţin de 5 persoane, trebuie să fie pregătit pentru a acţiona şi a pune în aplicare măsurile de apărare împotriva incendiilor în cazul producerii de evenimente la nivel local. (3) Pentru compartimentele amplasate pe două sau mai multe niveluri ale construcţiei trebuie asigurate minimum două persoane pe nivel care să execute activităţile prevăzute la alin. (2). Articolul 109 Atunci când în clădirile înalte sau foarte înalte sunt incluse şi funcţiuni comerciale, bancare şi altele asemenea, în acestea se aplică în mod cumulativ prezentele dispoziţii generale împreună cu celelalte reglementări specifice privind apărarea împotriva incendiilor. Capitolul IV Evacuarea în caz de incendiu Secţiunea 1 Prevederi generale Articolul 110 Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul are următoarele obligaţii privind asigurarea evacuării în caz de incendiu: a) stabileşte modalităţile şi procedurile de evacuare a persoanelor şi bunurilor, adaptate la categoria spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri; b) stabileşte modalităţi de evacuare a persoanelor care nu se pot evacua singure; c) asigură instruirea personalului propriu privind atribuţiile ce le revin din organizarea evacuării în caz de incendiu; d) asigură mijloacele necesare evacuării în caz de incendiu; e) stabileşte priorităţile în desfăşurarea operaţiunilor de evacuare în funcţie de personalul propriu avut la dispoziţie; f) stabileşte ordinea de salvare a bunurilor şi materialelor. Articolul 111 Personalul prevăzut la art. 5 are următoarele atribuţii privind asigurarea evacuării în caz de incendiu: a) realizează instruirea personalului propriu privind atribuţiile ce îi revin din organizarea evacuării în caz de incendiu; b) conduce şi coordonează acţiunile cuprinse în organizarea evacuării în caz de incendiu; c) asigură amenajarea, dacă este nevoie, a locurilor de evacuare pentru persoane şi bunuri. Articolul 112 Personalul angajat are următoarele atribuţii privind asigurarea evacuării în caz de incendiu: a) participă la instruirea privind atribuţiile ce îi revin din organizarea evacuării în caz de incendiu; b) îndeplineşte acţiunile ce îi revin cuprinse în organizarea evacuării în caz de incendiu; c) se subordonează, pe timpul acţiunilor de evacuare, personalului prevăzut la art. 5. Articolul 113 Alarmarea în caz de incendiu a utilizatorilor se realizează cu mijloace adecvate fiecărui obiectiv şi dinainte stabilite, astfel încât să nu producă panică în rândul acestora. Articolul 114 (1) În situaţia alarmării în caz de incendiu a utilizatorilor prin mesaj preînregistrat, acesta trebuie să fie codificat sau discret, pentru a nu induce panică în rândul persoanelor care se află în spaţiile şi construcţiile pentru birouri. (2) Este obligatoriu ca mesajul preînregistrat să fie cunoscut de către întreg personalul din spaţiul şi construcţia pentru birouri. Articolul 115 Personalul angajat trebuie să cunoască mijloacele de alarmare, alertare, evacuare precum şi modul de acţionare în caz de incendiu. Articolul 116 Pentru evacuarea în siguranţă în caz de incendiu se iau măsuri de instruire temeinică a personalului angajat privind: a) modalităţile practice de asigurare a evacuării utilizatorilor ori, după caz, a salvării persoanelor ce nu se pot evacua singure; b) modalităţile practice de asigurare a salvării obiectelor din cadrul obiectivului în cazul producerii unui incendiu, cu precizarea personalului nominalizat pentru salvarea, paza bunurilor evacuate, locurile de adăpostire şi, după caz, a mijloacelor tehnice alocate. Articolul 117 Personalul angajat trebuie să cunoască şi să respecte instrucţiunile specifice în vederea punerii în aplicare a procedurii de evacuare a utilizatorilor. Articolul 118 Evacuarea utilizatorilor se face: a) în mod organizat, sub supravegherea personalului stabilit prin dispoziţiile proprietarului, conducătorului instituţiei/ operatorului economic sau administratorului; b) pe locurile dinainte stabilite în incinta unităţii, în baza planurilor de evacuare. Articolul 119 Personalul angajat desemnat din spaţiile şi construcţiile pentru birouri indică utilizatorilor căile de evacuare. Secţiunea a 2-a Planificarea şi executarea exerciţiilor de alarmare/evacuare în caz de incendiu Articolul 120 Scopul principal al planificării şi executării exerciţiilor de alarmare/evacuare este cunoaşterea, de către personalul angajat, a modului de acţiune în caz de incendiu. Articolul 121 Exerciţiile de alarmare/evacuare în caz de incendiu se planifică şi se execută o dată la 6 luni cu personalul propriu, în funcţie de formele de evacuare, şi se pot organiza pentru întreaga construcţie sau pe segmente închiriate din aceasta. Articolul 122 Planificarea, organizarea şi executarea exerciţiilor de evacuare sunt atribuţii ale proprietarului, conducătorului instituţiei/operatorului economic sau administratorului. Articolul 123 Planificarea şi executarea exerciţiilor de alarmare/evacuare sunt coordonate de personalul prevăzut la art. 5 şi conduse de proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator. Articolul 124 Fiecare exerciţiu se finalizează cu analiza nivelului de cunoaştere a obligaţiilor ce revin personalului angajat, pe fiecare loc de muncă, şi se consemnează într-un registru destinat acestei activităţi. Articolul 125 (1) Ipotezele, obiectivele şi scopurile exerciţiilor de alarmare/evacuare, respectiv obligaţiile pe timpul desfăşurării exerciţiului se prelucrează cu personalul angajat. (2) Pentru fiecare ipoteză în parte, personalul angajat va fi verificat privind cunoaşterea modului de acţiune. (3) Pe timpul exerciţiilor de evacuare se urmăreşte respectarea regulilor privind coordonarea acţiunilor, inclusiv comportamentul personalului în vederea evitării panicii şi busculadelor. Articolul 126 (1) Modul de desfăşurare a exerciţiilor de alarmare/evacuare se analizează de proprietar, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administrator, împreună cu personalul prevăzut la art. 5. (2) Analiza efectuată este utilizată la actualizarea planurilor de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă, cât şi la reactualizarea planurilor de intervenţie, după caz. (3) Evidenţa exerciţiilor de alarmare/evacuare se ţine într-un registru special. Capitolul V Echiparea şi dotarea cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor Articolul 127 Echiparea şi dotarea spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice. Articolul 128 Exploatarea şi menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se realizează în conformitate cu reglementările tehnice specifice. Articolul 129 Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul trebuie să asigure existenţa unui registru de control al instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor. Articolul 130 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/ operatorului economic, administratorul sau persoana desemnată de acesta, în condiţiile legii, răspunde pentru echiparea, dotarea, inspectarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor în spaţiile şi construcţiile pentru birouri. (2) Locatarii au obligaţiile prevăzute la alin. (1) pentru spaţiile închiriate în construcţiile pentru birouri, dacă nu se prevede altfel prin contractul, convenţia sau actul juridic similar încheiat între părţi. Articolul 131 În spaţiile şi construcţiile pentru birouri se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor certificate sau agrementate în conformitate cu exigenţele reglementărilor în domeniu. Articolul 132 Mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor utilizate de personalul angajat şi/sau de forţele de intervenţie se amplasează cu respectarea următoarele cerinţe: a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile, precum căi de evacuare, coridoare, holuri, în zonele ieşirilor şi alte asemenea spaţii şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile; b) înălţimea de montare şi greutatea acestora să fie pe măsura capacităţilor fizice ale persoanelor care le utilizează; c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Articolul 133 Locurile de amplasare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se indică prin marcaje sau panouri de semnalizare, conform prevederilor legale. Articolul 134 Dotarea minimă cu stingătoare de incendiu a spaţiilor şi construcţiilor pentru birouri se asigură conform documentaţiei tehnice. Articolul 135 (1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 181/1 din 9 iulie 2007, SR EN 3, precum şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European. (2) Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă capacitatea/ încărcătura de minimum 6 kg; b) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 litri. (3) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l, documentele de referinţă sunt SR EN 1866-1şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European. (4) Se pot utiliza mai multe stingătoare de capacitate mai mică cu performanţe de stingere echivalente. (5) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică stingătoarelor care sunt fabricate şi/sau comercializate legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu specificaţiile normative în vigoare în aceste ţări. Articolul 136 În fiecare spaţiu pentru birouri care are suprafaţa sub 200 mý/nivel se asigură dotarea cu cel puţin două stingătoare de incendiu. Articolul 137 Se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare a stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate: a) maximum 15 m, respectiv 20 m faţă de cele mai importante focare de incendiu din clasele B şi A; b) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală. Articolul 138 (1) Instalaţiile de stingere automate cu apă tip sprinkler se întreţin în perfectă stare de funcţionare în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice specifice. (2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie amplasate astfel încât să se evite pericolul de îngheţ. Articolul 139 Atunci când instalaţia tip sprinkler este scoasă din funcţiune mai mult de 4 ore într-un interval de 24 de ore, se iau măsuri de supraveghere permanentă a spaţiului protejat de aceasta şi se aplică măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor până la repunerea în funcţiune la parametrii indicaţi în documentaţia tehnică pusă la dispoziţie de producător. Articolul 140 Anual, înaintea începerii sezonului rece, se verifică toate elementele componente ale instalaţiei sprinkler pentru a nu fi expuse la îngheţ, precum şi funcţionarea acesteia în ansamblu. Articolul 141 Trebuie asigurată permanent rezerva de capete sprinkler prevăzută de reglementările tehnice specifice. Articolul 142 (1) Este interzisă amplasarea/depozitarea de materiale/obiecte în imediata apropiere a elementelor instalaţiilor sprinkler pentru a nu afecta funcţionarea eficientă a acestora. (2) Se interzice acoperirea capetelor sprinkler cu vopsea sau alte materiale decorative, atârnarea de ele a diverselor ornamente ori mascarea lor cu elemente constructive. Articolul 143 Instalaţiile automate de stingere aferente spaţiilor pentru arhivare sau în care sunt amplasate servere pentru sisteme de calcul, prelucrare şi stocare date trebuie verificate şi întreţinute corespunzător. Articolul 144 Instalaţiile de detectare, semnalizare şi alarmare în caz de incendiu, selectate şi amplasate conform prevederilor proiectantului, trebuie verificate periodic şi întreţinute de personal autorizat în condiţiile legii. Articolul 145 La toate instalaţiile şi sistemele cu rol în apărarea împotriva incendiilor din spaţiile şi construcţiile pentru birouri trebuie să existe un registru de evidenţă a lucrărilor de verificare, reparaţii şi întreţinere în care se consemnează, de persoanele desemnate în condiţiile legii, toate intervenţiile executate, dar şi, acolo unde este cazul, alarmele false. Articolul 146 Se interzice utilizarea mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate. Articolul 147 Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor se execută, conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice şi în instrucţiunile tehnice elaborate de producători/furnizori, de către persoanele autorizate, conform legii. Capitolul VI Dispoziţii finale Articolul 148 Dispoziţiile generale se aplică cumulativ pentru fiecare caz în parte, respectiv construcţie, instalaţii, amenajări şi alte spaţii aferente construcţiilor, indiferent de Capitolul la care sunt prevăzute, ţinându-se seama de cazul cel mai defavorabil şi avându-se în vedere şi prevederile celorlalte acte normative specifice domeniului de apărare împotriva incendiilor, care nu sunt cuprinse în prezentele dispoziţii generale. Articolul 149 (1) Proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul stabileşte, în raport cu specificul spaţiilor şi construcţiilor, şi alte reguli şi măsuri privind apărarea împotriva incendiilor. (2) Delegarea atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor prevăzute prin lege nu exonerează de răspundere proprietarul, conducătorul instituţiei/operatorului economic sau administratorul. Articolul 150 Afişarea de materiale publicitare pe faţadele clădirilor se face numai după obţinerea acordului proiectantului, după caz, a expertului pentru cerinţa "securitate la incendiu", acord prin care trebuie să se precizeze că materialele nu produc sau nu contribuie la dezvoltarea şi propagarea incendiului. Articolul 151 (1) În spaţiile şi construcţiile pentru birouri este obligatorie organizarea, în condiţiile legii, a activităţii de control intern privind respectarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor. (2) Controlul intern privind respectarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor poate fi executat de proprietar, de conducătorul instituţiei/operatorului economic, de administrator sau de personalul prevăzut la art. 5. Articolul 152 Rezultatele controlului desfăşurat de către inspectorii de prevenire din inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de personalul cu atribuţii de control în domeniul apărării împotriva incendiilor se menţionează în procesele-verbale de control şi se analizează de proprietar, de conducătorul instituţiei/operatorului economic, de administrator şi de personalul prevăzut la art. 5. Articolul 153 Persoanele fizice, întreprinderile familiale sau persoanele juridice care deţin părţi din acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin din prezentele dispoziţii generale, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru întregul imobil. -----

Detalii

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008

Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, republicata 2008 Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 554 din 22/07/2008 Capitolul I - Dispozitii generale Art. 1 (1) Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate. (2) Activitatea de protectie civila este de interes national, are caracter permanent si se bazeaza pe indeplinirea obligatiilor ce revin, potrivit prezentei legi, autoritatilor administratiei publice centrale si locale, celorlalte persoane juridice de drept public si privat romane, precum si persoanelor fizice. Art. 2 Conceptia, organizarea, desfasurarea si managementul activitatilor de protectie civila se stabilesc si se realizeaza la nivel local si national pe principiile autonomiei, subsidiaritatii, legalitatii, responsabilitatii, corelarii obiectivelor si resurselor, cooperarii si solidaritatii. Art. 3 (1) Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele: a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe teritoriul Romaniei; b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la protectia civila; c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta; d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu; e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatii de protectie civila; f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate; g) asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei in situatii de protectie civila; h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila; i) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare; j) participarea la misiuni internationale specifice; k) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice. (2) Atributiile prevazute la alin. (1) se completeaza cu cele cuprinse in alte acte normative incidente sau conexe, precum si cu prevederile actelor internationale in domeniu, la care Romania este parte. (3) Indeplinirea atributiilor specifice de protectie civila se realizeaza, potrivit legii, de catre serviciile de urgenta publice sau private, profesioniste si voluntare. (4) Serviciile de urgenta private se infiinteaza de catre operatori economici si institutii sau se constituie ca societati comerciale, in conditiile legii. Art. 4 (1) Unitatile administrativ-teritoriale, localitatile componente, institutiile publice, operatorii economici si obiectivele se clasifica, din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de riscuri specifice. (2) Criteriile de clasificare din punct de vedere al protectiei civile se elaboreaza de catre Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin hotarare a Guvernului**). (3) La nivelul centrelor operationale pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti se infiinteaza catalogul local cuprinzand clasificarea localitatilor, a institutiilor, a operatorilor economici si a obiectivelor din punct de vedere al protectiei civile. (4) Datele din catalogul local prevazut la alin. (3) se actualizeaza permanent si se transmit la Centrul Operational National pentru Situatii de Urgenta din structura Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, care le centralizeaza in cuprinsul catalogului national. ___________ **) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 642/2005 pentru aprobarea Criteriilor de clasificare a unitatilor administrativ-teritoriale, institutiilor publice si operatorilor economici din punct de vedere al protectiei civile, in functie de tipurile de riscuri specifice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 13 iulie 2005. Art. 5 (1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice, organizatiile neguvernamentale si operatorii economici, indiferent de forma de proprietate, raspund de aplicarea masurilor de protectie civila stabilite prin prezenta lege si prin planurile proprii, potrivit domeniului lor de competenta. (2) Persoanelor fizice si persoanelor juridice romane sau celor straine care au filiale sau sucursale in tara ori desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei li se aplica prevederile prezentei legi. (3) Persoanele prevazute la alin. (2) sunt obligate sa respecte normele specifice de protectie civila, sa participe la activitatile de pregatire specifice si sa contribuie la ducerea la indeplinire a masurilor si a actiunilor prevazute in planurile si programele de protectie civila sau a celor dispuse de autoritatile abilitate pe timpul actiunilor de interventie si de restabilire a starii de normalitate. Art. 6 (1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sa asigure capacitati de interventie specializate, corespunzator tipurilor de riscuri la care sunt expuse teritoriul si populatia, in timpi de raspuns optimi, indiferent de locul si momentul in care se produce situatia de urgenta. (2) Masurile organizatorice si de pregatire pe linia protectiei civile au caracter permanent si se intensifica la instituirea starilor exceptionale si la declararea mobilizarii sau pe timp de razboi. (3) Masurile de protectie civila se aplica gradual, in functie de amploarea si intensitatea situatiei de urgenta. Art. 7 Coordonarea, controlul si acordarea asistentei tehnice de specialitate in domeniul protectiei civile se asigura, la nivel central, de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, iar la nivel local, de catre inspectoratele judetene si Inspectoratul Municipiului Bucuresti pentru Situatii de Urgenta. Art. 8 (1) Activitatile si masurile de protectie civila se planifica, se organizeaza si se aplica in concordanta cu prevederile prezentei legi si ale actelor normative de aplicare subsecvente, ale strategiei de securitate nationala, cu planurile si programele adoptate de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, precum si cu programele si procedurile elaborate de organismele specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite, Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si Uniunii Europene. (2) La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile, scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene in domeniu. Art. 9 (1) In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri: a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii; b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu; c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie; d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre; e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre probabilitatea producerii unui atac aerian; f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian; g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare si al situatiilor de urgenta, impotriva efectelor acestora. Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectie in situatii specifice, proiectate, executate, dotate, echipate si autorizate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor*); h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea munitiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor de aparare, ordine publica si securitate nationala. (2) Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare de alerta, interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005. ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.435/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare si autorizare privind securitatea la incendiu si protectia civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 814 din 3 octombrie 2006. Capitolul II - Organizarea protectiei civile Art. 10 Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice, al operatorilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in: a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta, inclusiv al protectiei civile; b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta; c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile; d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in domeniul de activitate; e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind protectia civila; f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila; g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila; h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a)-c), precum si pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d). Art. 11 Managementul protectiei civile se asigura de catre componentele Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 21/2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2005. Art. 12 (1) Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul internelor si reformei administrative, in calitate de presedinte al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta. (2) La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul operatorilor economici, de catre conducatorii acestora. Art. 13 (1) La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate in domeniul protectiei civile. (2) La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al operatorilor economici cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile. (3) Personalul de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile se incadreaza la: a) ministerele si institutiile publice centrale la care, potrivit legii, nu se constituie centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta; b) serviciile publice deconcentrate la nivel judetean, la nivelul municipiului Bucuresti si sectoarelor acestuia, din subordinea ministerelor care, potrivit legii, constituie centre operative pentru situatii de urgenta cu activitate permanenta; c) regiile autonome, companiile nationale si societatile comerciale care, prin specificul activitatii lor, pot crea stari potential generatoare de situatii de urgenta civila sau sunt expuse unor riscuri majore; d) consiliile locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in care, potrivit schemelor cu riscuri teritoriale intocmite conform legii de catre inspectoratele pentru situatii de urgenta, exista pericolul potential de producere a dezastrelor naturale provocate de cutremure, inundatii si incendii de padure. (4) Personalul de specialitate prevazut la alin. (2) asigura permanent coordonarea planificarii si a realizarii activitatilor si masurilor de protectie civila, participa la pregatirea serviciilor de urgenta, a salariatilor si/sau a populatiei si asigura coordonarea secretariatelor tehnice ale comitetelor pentru situatii de urgenta, respectiv a celulelor de urgenta. (5) Persoanele prevazute la alin. (3), cu exceptia celor incadrate la societati comerciale si regii autonome, sunt functionari publici si, pe timpul indeplinirii atributiilor de serviciu, sunt investite, in calitate de inspectori de protectie civila, cu exercitiul autoritatii publice. Calitatea de inspector de protectie civila se atribuie prin ordin sau prin dispozitie scrisa a angajatorului. (6) Personalul de specialitate poate fi incadrat in munca sau in serviciu, dupa caz, numai dupa obtinerea unui certificat de competente profesionale in conditiile stabilite prin metodologia emisa de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. (7) In functie de complexitatea si volumul atributiilor de serviciu, personalul de specialitate prevazut la alin. (2) poate indeplini, prin cumul, si atributiile cadrului tehnic in domeniul apararii impotriva incendiilor. Art. 14 La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la mobilizare, indeplinesc functiile si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege. Art. 15 (1) Activitatea de prevenire in domeniul protectiei civile si/sau al interventiei operative se asigura de catre serviciile de urgenta, prin structuri specializate, in conformitate cu competentele si atributiile stabilite potrivit legii. (2) Serviciile de urgenta profesioniste sau voluntare si celelalte structuri specializate pentru interventie si actiune in situatii de urgenta, constituite de catre autoritatile abilitate in conditiile legii, cuprind personal si formatiuni instruite in specialitati necesare protectiei civile. (3) Prevederile alin. (2) se aplica si serviciilor de urgenta private, constituite potrivit dispozitiilor legale. (4) Criteriile de performanta pentru formatiunile prevazute la alin. (2) si (3) se elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor*). ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 718/2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind structura organizatorica si dotarea serviciilor voluntare pentru situatii de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 158/2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind constituirea, incadrarea si dotarea serviciilor private pentru situatii de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2007, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 360/2004 pentru aprobarea Criteriilor de performanta privind structura organizatorica si dotarea serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004. Art. 16 Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila prevazute la art. 15 alin. (1) se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin structurile sale specializate, si la nivel local, prin inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la razboi, prin punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati importante, precum si la unele institutii publice si operatori economici. Capitolul III - Drepturile si obligatiile cetatenilor Sectiunea 1 - Drepturi Art. 17 Cetatenii au dreptul sa incheie contracte de voluntariat pentru incadrarea in serviciile de urgenta voluntare cu reprezentantii autoritatilor administratiei publice locale. Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Administratiei si Internelor**). ___________ **) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.579/2005 pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din serviciile de urgenta voluntare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 19 din 10 ianuarie 2006. In prezent denumirea "Ministerului Administratiei si Internelor" a fost inlocuita cu denumirea "Ministerul Internelor si Reformei Administrative", conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008. Art. 18 (1) Cetatenii care au suferit pagube ca urmare a efectelor unui dezastru sau ale unui conflict armat ori ca urmare a executarii interventiei de catre serviciile de urgenta au dreptul la ajutoare de urgenta si la despagubiri, dupa caz. (2) Despagubirile se acorda in urma solicitarii scrise a celui prejudiciat, adresata primarului, pe baza actului de constatare intocmit de organele competente si a hotararii consiliului local, din fondurile prevazute in bugetul local cu aceasta destinatie sau din cele aprobate prin hotarare a Guvernului. Art. 19 Personalul serviciilor de urgenta voluntare si cetatenii care participa la actiuni preventive si de interventie pentru limitare, recuperare si reabilitare pe timpul situatiilor de urgenta beneficiaza de compensatii banesti, drepturi sociale si alte facilitati stabilite in Statutul personalului voluntar prevazut la art. 17. Sectiunea 2 - Obligatii Art. 20 (1) Cetatenii sunt obligati: a) sa respecte si sa aplice normele si regulile de protectie civila stabilite de autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si de conducatorii institutiilor publice, ai agentilor economici ori ai organizatiilor neguvernamentale, dupa caz; b) sa duca la indeplinire masurile de protectie civila dispuse, in conditiile legii, de autoritatile competente sau de personalul investit cu exercitiul autoritatii publice din cadrul serviciilor publice de urgenta; c) sa informeze autoritatile sau serviciile de urgenta abilitate, prin orice mijloace, inclusiv telefonic, prin apelarea numarului 112, despre iminenta producerii sau producerea oricarei situatii de urgenta despre care iau cunostinta; d) sa informeze serviciile de urgenta profesioniste sau politia, dupa caz, inclusiv telefonic, prin apelarea numarului 112, despre descoperirea de munitie sau elemente de munitie ramase neexplodate; e) sa participe la pregatirea de protectie civila la locul unde isi desfasoara activitatea; f) sa participe la intretinerea adaposturilor din cladirile proprietate personala si, in caz de necesitate, la amenajarea spatiilor de adapostire din teren; g) sa-si asigure mijloacele individuale de protectie, trusa sanitara, rezerva de alimente si apa, precum si alte materiale de prima necesitate pentru protectia familiilor lor; h) sa permita, in situatii de protectie civila, accesul fortelor si mijloacelor de interventie in incinte sau pe terenuri proprietate privata; i) sa permita instalarea mijloacelor de alarmare pe cladirile proprietate privata sau apartinand asociatiilor de locatari sau proprietari, dupa caz, fara plata, precum si accesul persoanelor autorizate, in vederea intretinerii acestora; j) sa accepte si sa efectueze evacuarea din zonele afectate sau periclitate de dezastre, potrivit masurilor dispuse si aduse la cunostinta de catre autoritatile abilitate; k) sa solicite avizele si autorizatiile privind protectia civila, in cazurile prevazute de lege. (2) Indeplinirea obligatiilor prevazute la alin. (1) revine, corespunzator situatiei in care se gasesc, si cetatenilor straini care desfasoara activitati, au resedinta sau se afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei. (3) Cetatenii declarati inapti de munca din motive medicale sunt scutiti, pe timpul interventiei in sprijinul fortelor de protectie civila, de prestarea de servicii ori de participarea la executarea de lucrari, evacuarea de bunuri si altele asemenea, care presupun efort fizic. Capitolul IV - Atributii si obligatii privind protectia civila Sectiunea 1 - Atributii ale autoritatilor administratiei publice Art. 21 (1) Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura stabilirea si integrarea masurilor de protectie civila in planurile si programele de dezvoltare economico-sociala ce se elaboreaza la nivel national, judetean si local si urmaresc realizarea acestora. (2) Masurile si actiunile de prevenire din planurile de protectie civila se planifica si se executa prioritar de catre toate autoritatile administratiei publice centrale si locale, potrivit competentelor acestora. (3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale poarta intreaga raspundere pentru asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei afectate de urmarile calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila. (4) Asigurarea conditiilor prevazute la alin. (3) se realizeaza prin serviciile de urgenta, serviciile publice de gospodarie comunala, institutii si operatori economici, inclusiv prin utilizarea, in conditiile legii, a bunurilor din rezervele de stat si a serviciilor si bunurilor puse la dispozitie de organizatii neguvernamentale romane sau de comunitatile locale si populatia din zonele neafectate, de state si organizatii straine ori cu caracter international. Art. 22 Guvernul exercita urmatoarele atributii principale: a) aproba strategia nationala a protectiei civile si actele normative specifice, potrivit competentei; b) analizeaza periodic si ori de cate ori situatia o impune activitatea de protectie civila; c) aproba planul national de asigurare cu resurse umane, materiale si financiare pentru gestionarea situatiilor de urgenta; d) propune, potrivit legii, Presedintelui Romaniei instituirea si incetarea starii de urgenta in zonele afectate; e) incheie acorduri internationale in domeniul protectiei civile; f) adopta hotarari prin care se acorda ajutoare de urgenta si despagubiri persoanelor fizice si juridice afectate; g) aproba planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de protectie civila cu caracter international; h) solicita, la nevoie, sprijin international; i) aproba acordarea de ajutor, in urma solicitarilor, statelor afectate de dezastre. Art. 23 (1) Ministerele, autoritatile publice autonome si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale exercita urmatoarele atributii principale: a) stabilesc atributiile ce revin structurilor proprii; b) elaboreaza planuri si programe privind protectia civila in domeniul propriu de competenta; c) asigura resursele necesare interventiei; d) constituie capacitati operationale de interventie, pe care, in caz de necesitate, le pun la dispozitie autoritatilor administratiei publice locale; e) initiaza programe sau teme de cercetare in domeniu; f) constituie baza de date specifica domeniului propriu de activitate, necesara protectiei civile; g) asigura participarea reprezentantilor, a expertilor si a specialistilor la activitatile Comitetului National pentru Situatii de Urgenta; h) pun la dispozitie Ministerului Internelor si Reformei Administrative personal calificat in vederea constituirii echipelor de experti pentru evaluare sau personalul necesar interventiei, dupa caz; i) pun la dispozitie Comitetului National pentru Situatii de Urgenta datele si informatiile solicitate in scopul elaborarii strategiei nationale de protectie civila, a planurilor si programelor de protectie civila, precum si Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta pentru constituirea bazei de date proprii; j) asigura gestionarea tipurilor de riscuri specifice si indeplinirea functiilor de sprijin prin structuri specifice domeniilor de competenta, potrivit legii. Organizarea si functionarea acestor structuri se stabilesc prin hotarare a Guvernului. (2) Ministerul Apararii planifica si executa masurile de protectie civila, potrivit organizarii si planurilor specifice proprii si planurilor comune cu alte ministere. Art. 24 (1) Ministerul Internelor si Reformei Administrative exercita, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, urmatoarele atributii principale: a) elaboreaza si prezinta Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie nationala a protectiei civile; b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative specifice; c) coordoneaza activitatile de evacuare, potrivit planurilor intocmite; d) organizeaza si conduce activitatea de asanare a teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare; e) analizeaza periodic, impreuna cu autoritatile administratiei publice centrale, stadiul realizarii masurilor necesare a fi luate in situatii de protectie civila; f) elaboreaza norme metodologice pentru intocmirea planurilor de urgenta interna si externa a operatorilor economici*); g) organizeaza si conduce exercitii si aplicatii de specialitate; h) coordoneaza actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila; i) colaboreaza cu organisme internationale de specialitate. (2) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta este autoritate de reglementare in domeniul protectiei civile. (3) Controlul de stat in domeniul protectiei civile se realizeaza prin activitati de reglementare, avizare, autorizare, atestare, recunoastere, verificare si control si se exercita prin Inspectia de Prevenire din structura Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, respectiv prin inspectiile de prevenire din cadrul inspectoratelor judetene si al municipiului Bucuresti, in scopul aplicarii unitare a prevederilor legale pe intreg teritoriul Romaniei. (4) Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta indeplineste rolul de punct national de contact in relatiile cu organisme internationale de profil. ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 684/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind planificarea, pregatirea si interventia in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 538 din 24 iunie 2005, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 647/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenta in caz de accidente in care sunt implicate substante periculoase, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 31 mai 2005. Art. 25 Consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, consiliile locale ale municipiilor, oraselor si comunelor si consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti au urmatoarele atributii principale: a) aproba organizarea protectiei civile la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, analizeaza anual si ori de cate ori este nevoie activitatea desfasurata si adopta masuri pentru imbunatatirea acesteia; b) aproba planurile anuale si de perspectiva pentru asigurarea resurselor umane, materiale si financiare destinate prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta; c) participa, potrivit legii, la asigurarea finantarii masurilor si a actiunilor de protectie civila, precum si a serviciilor de urgenta si a structurilor care au atributii legale in acest domeniu; d) stabilesc, in conditiile legii, taxe speciale pe linia protectiei civile; e) infiinteaza, in conditiile legii si cu avizul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, centre de formare si evaluare a personalului din serviciile voluntare de urgenta; f) gestioneaza, depoziteaza, intretin si asigura conservarea aparaturii si a materialelor de protectie civila prin serviciile specializate din subordine; g) asigura spatiile necesare functionarii inspectoratelor pentru situatii de urgenta corespunzatoare, paza si securitatea acestora si a centrelor operationale, precum si spatiile pentru depozitarea materialelor de interventie. Art. 26 Prefectul are urmatoarele atributii principale: a) aproba planurile operative si de pregatire pe linia protectiei civile si planificarea exercitiilor si a altor activitati desfasurate la nivelul unitatii administrativ-teritoriale; b) urmareste indeplinirea masurilor de protectie civila la nivelul unitatii administrativ-teritoriale; c) dispune, potrivit legii, instituirea starii de alerta, activarea sau folosirea, dupa caz, a formatiunilor de interventie; d) aproba schema cu riscurile teritoriale intocmita de inspectoratul pentru situatii de urgenta; e) asigura conditii pentru buna desfasurare si integrarea activitatii fortelor de interventie din alte judete sau a echipelor internationale, dupa caz, sosite in unitatea administrativ-teritoriala in scopul limitarii si inlaturarii efectelor dezastrelor; f) prezinta consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, propuneri de completare a sistemului de instiintare si alarmare a populatiei, a fondului de adapostire, a bazei materiale si alte masuri de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si a mediului; g) exercita controlul aplicarii masurilor in situatiile de protectie civila. Art. 27 Primarul are urmatoarele atributii principale: a) propune consiliului local structura organizatorica de protectie civila; b) aduce la indeplinire hotararile consiliului local in domeniul protectiei civile; c) aproba planurile operative, de pregatire si planificare a exercitiilor de specialitate; d) propune fondurile necesare realizarii masurilor de protectie civila; e) conduce exercitiile, aplicatiile si activitatile de pregatire privind protectia civila; f) coordoneaza activitatea serviciilor de urgenta voluntare; g) aproba planurile de cooperare cu localitatile invecinate si organismele neguvernamentale; h) dispune masuri si controleaza modul de intretinere a spatiilor de adapostire colective de catre administratorul acestora; i) urmareste realizarea, intretinerea si functionarea legaturilor si mijloacelor de instiintare si alarmare in situatii de protectie civila; j) raspunde de alarmarea, protectia si pregatirea populatiei pentru situatiile de protectie civila; k) solicita asistenta tehnica si sprijin pentru gestionarea situatiilor de protectie civila; l) exercita controlul aplicarii masurilor de protectie civila in plan local; m) asigura evaluarea si centralizarea solicitarilor de ajutoare si despagubiri in situatii de protectie civila, precum si distribuirea celor primite; n) coordoneaza nemijlocit evacuarea populatiei din zonele afectate de situatiile de protectie civila; o) stabileste masurile necesare pentru asigurarea hranirii, a cazarii si a alimentarii cu energie si apa a populatiei evacuate; p) dispune masuri pentru asigurarea ordinii publice in zona sinistrata; q) coopereaza cu primarii localitatilor sau ai sectoarelor limitrofe, dupa caz, in probleme de interes comun; r) gestioneaza, depoziteaza, intretine si conserva tehnica, aparatura si materialele de protectie civila, prin serviciile de specialitate subordonate. Sectiunea 2 - Obligatiile conducatorilor institutiilor publice, operatorilor economici, proiectantilor, constructorilor, beneficiarilor si salariatilor Art. 28 (1) Conducatorii institutiilor publice, patronii si managerii operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, au urmatoarele obligatii principale: a) asigura identificarea, monitorizarea si evaluarea factorilor de risc specifici, generatori de evenimente periculoase; b) stabilesc si urmaresc indeplinirea masurilor si a actiunilor de prevenire si de pregatire a interventiei, in functie de incadrarea in clasificarea de protectie civila; c) organizeaza si doteaza, pe baza criteriilor de performanta elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, servicii de urgenta private si stabilesc regulamentul de organizare si functionare a acestora ori incheie conventii sau contracte cu alte servicii de urgenta voluntare ori private, care dispun de forte si mijloace capabile sa intervina operativ si eficace in cazul situatiilor de protectie civila; d) participa la exercitii si aplicatii de protectie civila si conduc nemijlocit actiunile de alarmare, evacuare, interventie, limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta desfasurate de unitatile proprii; e) asigura gratuit fortelor de interventie chemate in sprijin in situatii de urgenta echipamentele, substantele, mijloacele si antidoturile adecvate riscurilor specifice; f) organizeaza instruirea si pregatirea personalului incadrat in munca privind protectia civila; g) asigura alarmarea populatiei din zona de risc creata ca urmare a activitatilor proprii desfasurate; h) prevad, anual, in bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfasurarii activitatilor de protectie civila; i) instiinteaza persoanele si organismele competente asupra factorilor de risc si le semnaleaza, de indata, cu privire la iminenta producerii sau producerea unei situatii de protectie civila la nivelul institutiei sau operatorului economic; j) stabilesc si transmit catre transportatorii, distribuitorii si utilizatorii produselor regulile si masurile de protectie specifice, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport si depozitare; k) incheie contracte, conventii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenta profesioniste sau voluntare; l) mentin in stare de functionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spatiile de adapostire si mijloacele tehnice proprii, destinate adapostirii sau interventiei, tin evidenta acestora si le verifica periodic; m) indeplinesc alte obligatii si masuri stabilite, potrivit legii, de catre organismele si organele abilitate. (2) Conducatorii institutiilor publice si ai operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate, sunt obligati sa permita instalarea, fara plata, a mijloacelor de alarmare pe cladirile proprii. (3) Operatorii economici a caror activitate prezinta pericole de accidente majore in care sunt implicate substante periculoase se supun si prevederilor legislatiei specifice. Art. 29 Persoanele fizice sau juridice care detin imobile in indiviziune sau le utilizeaza in comun sunt obligate sa coopereze pentru indeplinirea masurilor de protectie civila pentru intregul imobil sau ansamblu de imobile. Art. 30 (1) Proiectantii, constructorii si beneficiarii de investitii au urmatoarele obligatii: a) sa prevada in documentatiile tehnice ale investitiilor masurile specifice, echipamentele si dotarile necesare, conform normativelor in vigoare, si sa asigure realizarea lor inainte de darea in exploatare a investitiei; b) sa obtina toate avizele, autorizatiile si acordurile privind protectia civila, conform legii, si sa urmareasca realizarea masurilor stabilite in cuprinsul acestora; c) sa evalueze riscul seismic al zonei in care se executa lucrarile si sa intocmeasca proiectul, respectiv sa execute constructia sau instalatia conform gradului de risc seismic evaluat. (2) In toate fazele de cercetare, proiectare, executie si pe intreaga lor durata de existenta, constructiile si amenajarile, echipamentele, utilajele si instalatiile tehnologice pentru autorizare in domeniul protectiei civile se supun unei examinari sistematice si calificate pentru identificarea, evaluarea si controlul riscurilor, in conditiile prevazute de reglementarile specifice. (3) Obligatia executarii activitatilor prevazute la alin. (2) revine persoanelor care concura la proiectarea, realizarea, exploatarea, intretinerea, repararea, postutilizarea constructiilor, a echipamentelor si a instalatiilor tehnologice, potrivit obligatiilor si raspunderilor prevazute de lege. (4) Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscurilor se elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (5) Pentru actele eliberate potrivit legii se percep tarife stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor.*) ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.433/2006 privind aprobarea tarifelor pentru eliberarea avizelor si autorizatiilor de securitate la incendiu si protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 806 din 26 septembrie 2006. Art. 31 Salariatii au urmatoarele drepturi si obligatii: a) sa beneficieze, in mod gratuit, de echipament de protectie individuala, de tratament medical si antidoturi, daca sunt incadrati la agenti economici sau institutii cu surse de risc nuclear, chimic sau biologic; b) sa beneficieze de masurile de protectie sociala prevazute prin lege pentru perioadele de intrerupere a activitatii, impuse de situatiile de protectie civila; c) sa respecte normele, regulile si masurile de protectie civila stabilite; d) sa participe la instruiri, exercitii, aplicatii si la alte forme de pregatire specifica. Capitolul V - Pregatirea pentru protectia civila Art. 32 Pregatirea pentru protectia civila cuprinde pregatirea populatiei si a salariatilor, pregatirea serviciilor de urgenta, pregatirea personalului cu functii de conducere pe linia protectiei civile, precum si a personalului de specialitate. Art. 33 (1) Pregatirea profesionala a serviciilor de urgenta si a altor forte cu care se coopereaza se realizeaza pe baza programelor anuale de pregatire, aprobate de sefii acestora. (2) Planificarea exercitiilor si a aplicatiilor de cooperare privind protectia civila la care participa, potrivit specificului acestora, serviciile de urgenta, fortele de protectie si sprijin si populatia se aproba de prefect, primar sau de ministrul internelor si reformei administrative, dupa caz. (3) Exercitiile de cooperare interjudetene/regionale si cele cu caracter international se aproba de Guvern, la propunerea ministrului internelor si reformei administrative. (4) In documentele de planificare a pregatirii privind protectia civila se prevad si resursele materiale si financiare necesare, precum si cine le asigura. Art. 34 (1) Initierea, calificarea, perfectionarea sau specializarea conducatorilor structurilor specializate de protectie civila, a sefilor serviciilor de urgenta voluntare si private, a personalului de specialitate mentionat la art. 13 alin. (2), precum si a altor persoane cu atributii in acest domeniu se realizeaza prin cursuri, convocari sau instructaje si se desfasoara in Centrul National de Perfectionare a Pregatirii pentru Managementul Situatiilor de Urgenta si in centrele zonale ale acestuia, precum si in Institutul National de Administratie sau in alte institutii de invatamant de profil. (2) Pregatirea pentru protectia civila in institutiile de invatamant militar este obligatorie si se desfasoara pe baza tematicilor elaborate cu consultarea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta. Art. 35 Formarea, perfectionarea si specializarea personalului serviciilor de urgenta profesioniste si al structurilor componente ale Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta se realizeaza in institutiile de invatamant de profil din subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, a Ministerului Apararii, precum si in alte unitati abilitate din tara si din strainatate. Art. 36 (1) Informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila sunt obligatorii si se asigura prin: institutiile de invatamant si educatie de toate gradele, mijloacele de informare in masa si serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta. (2) Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, in colaborare cu Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, stabileste, prin protocol, temele si activitatile practic-aplicative de educatie privind protectia civila, care se includ in programele de invatamant, precum si in planurile activitatilor extrascolare. (3) Societatile publice si private, nationale si locale, de radio si televiziune, precum si presa scrisa sunt obligate sa asigure prezentarea in emisiunile, respectiv in stirile si reportajele acestora, a riscurilor potentiale, masurilor preventive si a modului de actiune si comportare a populatiei pe timpul situatiilor de urgenta civila. (4) La informarea si educarea preventiva a populatiei privind protectia civila participa si organizatiile neguvernamentale de interes public, potrivit statutelor si specificului activitatilor acestora. Art. 37 (1) Instruirea salariatilor privind protectia civila se asigura sistematic, de regula impreuna cu instructajele de prevenire si stingere a incendiilor, in conditiile stabilite prin dispozitiile generale elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor*). (2) Participarea salariatilor la instruire constituie sarcina de serviciu. ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 12 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare. Art. 38 Periodic, pe baza planurilor si a programelor de pregatire si cu aprobarea primarului localitatii, se efectueaza exercitii de alarmare publica. Capitolul VI - Protectia populatiei si a bunurilor materiale Art. 39 Protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor culturale se realizeaza printr-un ansamblu de activitati constand in: instiintare, avertizare si alarmare, adapostire, protectie nucleara, biologica si chimica, evacuare si alte masuri tehnice si organizatorice specifice. Sectiunea 1 - Instiintarea, avertizarea si alarmarea Art. 40 (1) Instiintarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta sau de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la populatie sau de la structurile care monitorizeaza sursele de risc. (2) Avertizarea populatiei se realizeaza de catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, prin mijloacele de avertizare specifice, in baza instiintarii primite de la structurile abilitate. Art. 41 (1) Prealarmarea se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta profesioniste, dupa caz, pe baza informatiilor primite de la Statul Major General, si de structurile specializate din cadrul categoriilor de forte armate, pe baza planurilor de cooperare intocmite in acest sens. (2) Alarmarea populatiei se realizeaza de autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, prin mijloacele specifice, pe baza instiintarii primite de la structurile abilitate. Art. 42 (1) Mijloacele de avertizare si alarmare specifice se instaleaza in locurile stabilite de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si de serviciile de urgenta profesioniste. (2) Normele tehnice privind instalarea sistemului integrat de avertizare si alarmare a populatiei si instructiunile privind semnalele si mesajele de avertizare si alarmare se elaboreaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, se aproba prin ordin al ministrului administratiei si internelor**) si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (3) La solicitarea presedintilor comitetelor pentru situatii de urgenta, mesajele de avertizare si alarmare se transmit obligatoriu, cu prioritate si gratuit, prin orice operator audiovizual public sau privat de pe teritoriul Romaniei. ___________ **) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 886/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind Sistemul national integrat de instiintare, avertizare si alarmare a populatiei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, si Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.259/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si asigurarea activitatii de instiintare, avertizare, prealarmare si alarmare in situatii de protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 349 din 18 aprilie 2006. Art. 43 In cazul unui atac iminent, in situatia in care nu s-a declarat starea de razboi, primele mesaje de prealarma si de alarma se transmit cu aprobarea ministrului internelor si reformei administrative, pe baza instiintarilor Statului Major General si structurilor specializate din cadrul categoriilor de forte armate, conform planurilor de cooperare intocmite in acest sens. Art. 44 (1) Folosirea mijloacelor de alarmare in cazul producerii unor dezastre se executa numai cu aprobarea primarului localitatii, a conducatorului institutiei publice sau a operatorului economic implicat, dupa caz, ori a imputernicitilor acestora. (2) Sistemul de instiintare, avertizare si alarmare la localitati, institutii publice si operatori economici se verifica periodic prin executarea de antrenamente si exercitii. (3) Folosirea mijloacelor tehnice de alarmare si alertare cu incalcarea prevederilor legale si a normelor tehnice prevazute la art. 42 alin. (2) este interzisa. Sectiunea 2 - Adapostirea Art. 45 (1) Pentru protectia populatiei si a bunurilor din patrimoniul cultural national de efectele atacurilor din aer se realizeaza sistemul national de adapostire, care cuprinde: adaposturi pentru puncte de comanda destinate Sistemului National de Management al Situatiilor de Urgenta, adaposturi publice de protectie civila aflate in administrarea consiliilor locale si fondul privat de adapostire realizat de operatorii economici si proprietarii de imobile. (2) Autoritatile administratiei publice, institutiile publice, operatorii economici si proprietarii de imobile au obligatia sa prevada in planurile de investitii si sa realizeze adaposturi de protectie civila. (3) Autoritatile administratiei publice centrale si locale si serviciile de urgenta de la toate nivelurile de competenta vor identifica si vor stabili posibilitatile de utilizare pentru adapostire a unor galerii de mina, tuneluri, pesteri, grote etc. existente in apropierea zonelor dens populate sau in zone prevazute pentru amenajare de tabere de sinistrati, evacuati sau refugiati. (4) Categoriile de constructii la care este obligatorie realizarea de adaposturi publice de protectie civila, precum si adaposturile care se amenajeaza ca puncte de comanda se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Internelor si Reformei Administrative***). (5) Adaposturile publice de protectie civila prevazute in documentatiile tehnice ale investitiilor se avizeaza tehnic, premergator eliberarii autorizatiilor de construire, de catre serviciile de urgenta profesioniste, potrivit metodologiei elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, aprobata de ministrul internelor si reformei administrative si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I****). (6) In timp de pace adaposturile publice de protectie civila, cu exceptia spatiilor amenajate ca puncte de comanda, pot fi utilizate pentru alte destinatii, cu respectarea normelor tehnice, cu obligatia de a fi eliberate in situatii de urgenta in maximum 24 de ore si cu informarea prealabila a centrelor operationale din cadrul serviciilor de urgenta profesioniste. (7) Adaposturile publice de protectie civila se inspecteaza periodic de catre personalul de specialitate al serviciilor de urgenta profesioniste; detinatorii si utilizatorii acestor adaposturi sunt obligati sa indeplineasca normele si masurile stabilite pentru mentinerea adaposturilor si a instalatiilor utilitare ale acestora in stare de functionare. (8) Construirea adaposturilor si amenajarea altor spatii de adapostire cuprinse in planurile de mobilizare se executa la punerea in aplicare a planurilor respective. ___________ ***) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 560/2005 pentru aprobarea categoriilor de constructii la care este obligatorie realizarea adaposturilor de protectie civila, precum si a celor la care se amenajeaza puncte de comanda, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, cu modificarile ulterioare. In prezent, denumirea "Ministerul Administratiei si Internelor" a fost inlocuita cu denumirea "Ministerul Internelor si Reformei Administrative", conform art. 15 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, aprobata prin Legea nr. 98/2008. ****) A se vedea si nota de subsol corespunzatoare asteriscului din finalul art. 9 alin. (1) lit. g). Sectiunea 3 - Asanarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata Art. 46 Asanarea terenului si neutralizarea munitiei ramase neexplodate din timpul conflictelor armate se executa de catre subunitati specializate si specialisti pirotehnicieni din serviciile de urgenta profesioniste din subordinea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, potrivit instructiunilor si normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. Art. 47 (1) Munitiile se distrug in poligoane ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative si Ministerului Apararii sau pe terenuri puse la dispozitie de autoritatile administratiei publice locale in a caror raza administrativ-teritoriala se executa lucrarile de asanare. Terenurile stabilite pentru distrugerea munitiei se amenajeaza potrivit instructiunilor si normelor tehnice specifice, elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. (2) Autoritatile administratiei publice locale sau, dupa caz, institutiile publice si operatorii economici asigura subunitatii de interventie care executa asanarea pirotehnica, accesul in teren si, gratuit, mana de lucru auxiliara, mijloace de transport cu soferi si carburantul aferent, materialele, asistenta sanitara, precum si cazarea si hranirea efectivelor necesare acestor lucrari. (3) Paza munitiilor si a terenurilor in curs de asanare, precum si insotirea transporturilor de munitii se executa de personal autorizat. Art. 48 (1) Persoanele fizice si juridice care iau cunostinta de existenta munitiilor au obligatia sa anunte de indata centrul operational din cadrul serviciului de urgenta profesionist, dispeceratul integrat de urgenta, politia sau primarul, dupa caz. (2) Se interzice persoanelor fizice neautorizate sa ridice, sa manipuleze ori sa utilizeze munitia neexplodata. Art. 49 Materialele explozive si mijloacele de aprindere necesare pentru distrugerea munitiei ramase neexplodate se pun la dispozitie specialistilor pirotehnicieni, la cererea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, prin inspectoratele de jandarmi judetene. Art. 50 Formatiunile de interventie prevazute la art. 46 executa gratuit actiuni de distrugere a zapoarelor care pun in pericol localitatile sau siguranta cetateanului. Sectiunea 4 - Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica Art. 51 (1) Protectia nucleara, radiologica, chimica si biologica a populatiei se realizeaza prin mijloace de protectie individuala, colectiva sau prin alte masuri tehnice si organizatorice specifice, cu prioritate in zonele de risc. (2) Institutiile publice si operatorii economici care produc, transporta, depoziteaza sau manipuleaza substante periculoase in cantitati care pot pune in pericol viata si sanatatea cetatenilor organizeaza si executa controlul contaminarii radioactive, chimice si biologice a materiilor prime si produselor finite si realizeaza masurile de decontaminare a personalului propriu, terenului, cladirilor si utilajelor. Art. 52 Mijloacele de protectie individuala a cetatenilor se asigura potrivit criteriilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin hotarare a Guvernului*). ___________ *) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 501/2005 pentru aprobarea Criteriilor privind asigurarea mijloacelor de protectie individuala a cetatenilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 8 iunie 2005. Art. 53 Decontaminarea se realizeaza prin operatiuni si tehnici speciale efectuate de catre serviciile de urgenta, unele unitati militare si operatori economici, potrivit normelor tehnice elaborate de ministerele de profil si avizate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. Art. 54 (1) Depoluarea consta in luarea unor masuri specifice pentru identificarea si eliminarea surselor poluante, limitarea, indepartarea sau neutralizarea agentilor poluatori ai apei, aerului si terenului. (2) Masurile de depoluare sunt insotite, dupa caz, de evacuarea persoanelor si a animalelor din mediul poluat sau de interzicerea utilizarii apei, a alimentelor si a furajelor contaminate. (3) Se interzice comercializarea sau utilizarea pentru consum a bunurilor contaminate. (4) Operatorii economici si institutiile publice au obligatia sa avertizeze imediat populatia asupra riscurilor de poluare si contaminare a zonelor limitrofe unitatilor respective si sa intervina cu fortele si mijloacele de care dispun pentru protectia populatiei si inlaturarea efectelor poluarii. Sectiunea 5 - Evacuarea Art. 55 Evacuarea se executa pe baza planurilor intocmite in acest scop, conform normelor si instructiunilor elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta. Art. 56 (1) Trecerea la executarea actiunii de evacuare in situatii de dezastre se hotaraste de primar sau de prefect, dupa caz, la propunerea comitetului pentru situatii de urgenta competent. (2) In situatii de conflict armat, evacuarea se aproba de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, la propunerea ministrului apararii. Art. 57 Principiile evacuarii in situatii de conflict armat se stabilesc prin hotarare a Guvernului**). ___________ **) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.222/2005 privind stabilirea principiilor evacuarii in situatii de conflict armat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 933 din 19 octombrie 2005. Art. 58 Accesul persoanelor neautorizate in zonele afectate si periculoase, delimitate si marcate corespunzator, care intra sub incidenta situatiilor de protectie civila, este interzis. Capitolul VII - Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila Art. 59 (1) Limitarea si inlaturarea urmarilor situatiilor de protectie civila cuprind ansamblul de activitati si actiuni executate in scopul restabilirii situatiei de normalitate in zonele afectate. (2) La actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila participa structuri de interventie din cadrul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, existente pe timp de pace sau care se pot mobiliza in timp scurt, unitati si formatiuni militare ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, Ministerului Apararii, servicii de urgenta voluntare, formatiuni de Cruce Rosie si alte structuri cu atributii in domeniu. (3) Interventia operativa a structurilor prevazute la alin. (2) se realizeaza pe baza planurilor de interventie si cooperare intocmite de autoritatile competente, in limitele functiilor de sprijin repartizate pentru a fi asigurate de catre ministere, celelalte organe centrale si organizatiile neguvernamentale pentru prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta. Art. 60 (1) La limitarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor sunt obligate sa participe si serviciile pentru situatii de urgenta private. (2) Autorizarea serviciilor de urgenta private se executa pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. Art. 61 Principiile de organizare, de conducere si modul de utilizare a serviciilor de urgenta profesioniste si voluntare, unitatilor de interventie, formatiunilor de interventie specializate si private in actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de protectie civila, precum si planurile operative intocmite in acest scop se stabilesc prin regulamente, ordine si instructiuni elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul internelor si reformei administrative. Art. 62 (1) Conducerea activitatilor de interventie se realizeaza prin reteaua centrelor operationale si operative sau a punctelor de comanda existente la autoritatile administratiei publice centrale si locale, precum si la institutiile publice si operatorii economici. (2) Conducerea nemijlocita a operatiunilor de interventie se asigura de comandantul actiunii, imputernicit potrivit legii, care poate fi ajutat in indeplinirea sarcinilor de catre grupa operativa si punctul operativ avansat. (3) Grupa operativa se constituie, prin ordin al prefectului, din personal cu putere de decizie si specialisti ai serviciilor de urgenta ale autoritatilor publice, ai operatorilor economici si institutiilor implicate in gestionarea situatiei de urgenta. (4) Punctul operativ avansat este mobil si se asigura de catre serviciul de urgenta profesionist sau de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, printr-o autospeciala echipata si incadrata corespunzator. In functie de amplasamentul fata de zona afectata, rolul punctului operativ poate fi preluat de centrul operational. (5) Pana la sosirea la fata locului a comandantului actiunii, conducerea operatiunilor se asigura de comandantul sau de seful formatiunii de interventie din serviciul de urgenta, cu sprijinul reprezentantilor autoritatii administratiei publice locale sau al patronului, dupa caz. (6) Coordonarea elaborarii si derularii programelor de recuperare, reabilitare sau de restaurare pe timpul situatiilor de urgenta se asigura de catre reprezentantii autoritatilor, institutiilor sau ai operatorilor economici stabiliti de comitetele pentru situatii de urgenta competente. Capitolul VIII - Asigurarea materiala si financiara Sectiunea 1 - Asigurarea materiala Art. 63 Autoritatile administratiei publice centrale si locale, institutiile publice si operatorii economici au obligatia sa planifice si sa realizeze asigurarea materiala si financiara a protectiei civile, potrivit legii. Art. 64 (1) Inzestrarea si dotarea Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si a structurilor subordonate cu tehnica, aparatura si materiale specific militare se asigura de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, pe baza normelor de inzestrare si dotare aprobate de ministrul internelor si reformei administrative. (2) Dotarea structurilor de protectie civila, altele decat cele prevazute la alin. (1), se efectueaza pe baza normelor elaborate de persoanele juridice care au constituit aceste structuri, avizate de inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene si aprobate de prefect. Art. 65 Contractarea si aprovizionarea cu tehnica si materiale se asigura de fiecare beneficiar contra cost. Tehnica si alte categorii de materiale necesare protectiei civile se asigura si din donatii, sponsorizari, imprumuturi temporare sau din alte surse legal constituite. Art. 66 (1) Intretinerea, repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie civila, precum si durata normata de folosinta a acestora se realizeaza potrivit normelor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor.*) (2) Montarea, intretinerea, repararea si exploatarea sistemelor de alarmare, de comunicatii si informatice de protectie civila se asigura cu sprijinul operatorilor economici de profil, pe baza contractelor sau a conventiilor legale incheiate cu acestia. ___________ *) A se vedea Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.180/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice privind intretinerea, repararea, depozitarea si evidenta mijloacelor tehnice de protectie civila, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 22 februarie 2006. Art. 67 (1) Materialele didactice necesare pentru protectia civila: filme, diafilme, planse, manuale, brosuri, pliante, reviste si altele se realizeaza de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si se asigura gratuit autoritatilor administratiei publice, institutiilor publice si operatorilor economici. (2) Autoritatile publice, institutiile publice si operatorii economici au obligatia de a realiza materiale de popularizare a activitatilor de protectie civila, emisiuni de radio si de televiziune, precum si alte activitati cu resurse proprii sau altele legal constituite, cu acordul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si al serviciilor de urgenta profesioniste. Sectiunea 2 - Asigurarea financiara Art. 68 (1) Finantarea cheltuielilor cu protectia civila se asigura, potrivit legii, din bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetele institutiilor publice autonome, ale institutiilor publice finantate integral sau partial din venituri proprii si din bugetele proprii ale operatorilor economici, dupa caz. (2) Finantarea serviciilor de urgenta se asigura de catre persoanele juridice care le-au constituit. (3) Obiectivele de investitii de interes national pentru protectia civila se finanteaza de la bugetul de stat. Art. 69 (1) Cheltuielile pentru realizarea adaposturilor de protectie civila aferente constructiilor cu destinatie de locuinta, birouri, centre comerciale sau destinate oricaror manifestari publice si care, potrivit normelor specifice, trebuie sa fie prevazute, din constructie, cu asemenea adaposturi se suporta de catre proprietar. (2) Pentru suportarea partiala sau integrala a costurilor realizarii adaposturilor de protectie civila aferente constructiei cu destinatie de locuinta, se pot aloca fonduri cu destinatia de subventii, ce se acorda cetatenilor o singura data, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului. Art. 70 Finantarea ajutoarelor de urgenta, a despagubirilor, precum si a unor lucrari sau cheltuieli neprevazute se asigura din fondul de interventie constituit la dispozitia Guvernului pentru inlaturarea efectelor unor dezastre. Art. 71 Pentru finantarea unor cheltuieli curente si de capital privind protectia civila pot fi utilizate, potrivit legii, donatii, sponsorizari, venituri din prestari de servicii, contributii ale societatilor si ale caselor de asigurare sau de reasigurare, precum si alte surse legale. Art. 72 Fundamentarea si intocmirea documentatiei tehnice privind investitiile aferente protectiei civile se realizeaza pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative. Art. 73 (1) Cheltuielile pentru dotarea cu aparatura, mijloace tehnice si materialele necesare centrelor zonale de pregatire in domeniul protectiei civile se suporta de Ministerul Internelor si Reformei Administrative, in limita sumelor aprobate cu aceasta destinatie. Derularea fondurilor se face prin bugetul Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta. (2) Consiliile judetene ale judetelor in care functioneaza centrele de pregatire zonala pentru pregatirea specifica protectiei civile vor pune la dispozitie acestora terenul, cladirile, precum si cheltuielile de intretinere aferente acestora. Capitolul IX - Contraventii si sanctiuni Art. 74 Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea juridica civila, contraventionala sau penala, dupa caz. Art. 75 Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte: a) neincluderea masurilor de protectie civila in programele de dezvoltare economico-sociala sau in proiectele de buget; b) neorganizarea serviciilor de urgenta voluntare sau neasigurarea inzestrarii si a pregatirii profesionale a acestora; c) neasigurarea instiintarii, avertizarii, alarmarii sau evacuarii populatiei in situatii de protectie civila, precum si transmiterea neautorizata de mesaje de protectie civila; d) neasigurarea identificarii, a monitorizarii si a evaluarii factorilor de risc generatori de evenimente periculoase sau nestabilirea masurilor de protectie impotriva efectelor negative ale acestora; e) neasigurarea inzestrarii, a dotarii si a echiparii cu mijloace tehnice de protectie civila, precum si nementinerea in stare de operativitate a acestora; f) nesolicitarea avizelor, a acordurilor sau a autorizatiilor privind protectia civila ori neindeplinirea masurilor si a conditiilor prevazute in acestea; g) neelaborarea regulamentelor, a normelor, a metodologiilor si a dispozitiilor privind protectia civila; h) neprevederea in documentele tehnico-economice ale investitiilor a adaposturilor, a dotarilor si a masurilor de utilitate publica privind protectia civila sau nerealizarea la termen a acestora; i) nementinerea adaposturilor publice de protectie civila in buna stare de utilizare pe timpul situatiilor exceptionale, corespunzatoare destinatiilor acestora; j) neparticiparea la instruirile, exercitiile si aplicatiile de pregatire privind protectia civila; k) neindeplinirea masurilor de protectie nucleara, biologica si chimica a populatiei; l) neanuntarea sau neinformarea despre evenimentele periculoase produse sau privind masurile de protectie civila luate ori necesar a fi luate; m) folosirea in alte scopuri a mijloacelor tehnice de protectie civila cu destinatie publica; n) interzicerea accesului personalului si al mijloacelor tehnice ale serviciilor de urgenta in scopul indeplinirii atributiilor legale specifice; o) neconstituirea rezervelor de resurse tehnico-materiale necesare protectiei civile, prevazute in planurile specifice; p) neindeplinirea functiilor de sprijin stabilite pe timpul situatiilor de urgenta; q) accesul persoanelor neautorizate pe timpul situatiilor de urgenta in zonele afectate, interzise accesului si care sunt delimitate si marcate corespunzator. Art. 76 (1) Contraventiile prevazute la art. 75 se sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza: a) de la 50 de lei la 100 de lei, faptele prevazute la lit. j) si l); b) de la 100 de lei la 500 de lei, faptele prevazute la lit. f); c) de la 500 de lei la 1.000 de lei, faptele prevazute la lit. g), m), n) si p); d) de la 1.000 de lei la 2.000 de lei, faptele prevazute la lit. a), b), c), h), i) si o); e) de la 2.000 de lei la 5.000 de lei, faptele prevazute la lit. d), e), k) si q). (2) Sanctiunile contraventionale se aplica persoanelor fizice sau juridice, dupa caz. (3) Contravenientul poate achita in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din minimul amenzii prevazute in prezenta lege, pentru fiecare categorie de contraventii. Art. 77 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre personalul serviciilor de urgenta profesioniste cu atributii de indrumare, control, interventie si constatare a incalcarilor legii in domeniul protectiei civile, desemnat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta si nominalizat de inspectorii-sefi, precum si de catre persoanele anume desemnate de catre conducatorii autoritatilor administratiei publice cu atributii in domeniu. Art. 78 Contraventiilor prevazute de prezenta lege le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Capitolul X - Dispozitii tranzitorii si finale Art. 79 (1) Actele normative ce deriva din prezenta lege, prevazute a se elabora si aproba prin hotarari ale Guvernului, se emit in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi. (2) Reglementarile tehnice prevazute a fi aprobate prin ordine ale ministrilor se emit in termen de 180 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Art. 80 Semnul distinctiv national pentru identificarea personalului si marcarea mijloacelor tehnice, a adaposturilor si a altor bunuri de protectie civila, uniforma si cartea de identitate specifice personalului specializat cu atributii in domeniul protectiei civile se stabilesc prin hotarare a Guvernului*), tinandu-se seama de prevederile reglementarilor internationale. ___________ *) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 630/2005 pentru stabilirea semnului distinctiv national prin care se identifica personalul si se marcheaza mijloacele tehnice, adaposturile, alte bunuri de protectie civila, uniforma si cartea de identitate specifice personalului specializat cu atributii in domeniul protectiei civile, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2005. Art. 81 Prezenta lege intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Art. 82 Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea protectiei civile nr. 106/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 241 din 3 octombrie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonanta Guvernului nr. 47/1994 privind apararea impotriva dezastrelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994, aprobata prin Legea nr. 124/1995, cu modificarile si completarile ulterioare.

Detalii

ORDIN Nr. 712 din 23 iunie 2005

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005 pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind instruirea salariaților în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor și instruirea în domeniul protecției civile**) EMITENT   MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 599 din 12 iulie 2005

Detalii

ORDIN nr. 163 din 28 februarie 2007

ORDIN nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare împotriva incendiilor EMITENT   MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 216 din 29 martie 2007

Detalii

LEGE nr. 15 din 28 februarie 2005

LEGE nr. 15 din 28 februarie 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă EMITENT   PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 190 din 7 martie 2005 Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articolul I Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, cu următoarele modificări şi completări: 1. La articolul 2, literele d) şi j) vor avea următorul cuprins: "d) starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă - complex de factori de risc care, prin evoluţia lor necontrolată şi iminenţa ameninţării, ar putea aduce atingere vieţii şi sănătăţii populaţiei, valorilor materiale şi culturale importante şi factorilor de mediu; ................................................................. j) tipuri de risc - cazuri de forţă majoră determinate de incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii, avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice de amploare determinate ori favorizate de factori de risc specifici; grevele nu pot fi considerate tipuri de risc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;". 2. La articolul 4, alineatele (2) şi (3) vor avea următorul cuprins: "(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră. (3) Măsurile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege." 3. Articolul 12 va avea următorul cuprins: "Art. 12. - (1) La nivelul municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi al comunelor se constituie, sub conducerea primarului, comitete locale pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare comitete locale. (2) Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, oraşului, sectorului sau municipiului, după caz, şi reprezentanţi ai serviciilor publice şi ai principalelor instituţii şi agenţi economici din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi manageri sau conducători ai agenţilor economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activităţii, constituie factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă. (3) Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin dispoziţie a primarului." 4. La articolul 13, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "Art. 13. - (1) Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, ca organ de specialitate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, asigură coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă." 5. La articolul 15, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "Art. 15. - (1) La nivelul ministerelor, al altor instituţii publice centrale cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă, al municipiilor - cu excepţia municipiului Bucureşti -, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi comunelor se constituie centre operative pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare centre operative." 6. Articolul 40 va avea următorul cuprins: "Art. 40. - Contravenţiilor prevăzute la art. 37 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare." 7. La articolul 45, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins: "(2) Actele administrative emise pe timpul sau în legătură cu situaţiile de urgenţă, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii contenciosului administrativ." Articolul II În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, sintagma Inspectoratul General se înlocuieşte cu sintagma Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU Bucureşti, 28 februarie 2005. Nr. 15. ------------

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 1.146 din 30 august 2006

HOTĂRÂRE nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în munca de către lucrători a echipamentelor de muncă EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 3 octombrie 2006 În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006, Guvernul României adopta prezenta hotărâre. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor care utilizează la locul de muncă echipamente de muncă, definite potrivit art. 2. (2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se completează cu prevederile specifice cuprinse în prezenta hotărâre. Articolul 2 În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) echipament de muncă - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită la locul de muncă; b) utilizarea echipamentului de muncă - orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curatarea lui; c) zona periculoasa - orice zona din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă în care prezenta unui lucrator expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa; d) lucrator expus - orice lucrator aflat integral sau parţial într-o zona periculoasa; e) operator - lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinaţi cu utilizarea echipamentului de muncă. Capitolul II Obligaţiile angajatorului Secţiunea 1 Obligaţii generale. Reguli referitoare la echipamentele de muncă Articolul 3 (1) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi sa corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor. (2) La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul este obligat sa acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă. (3) În situaţia în care nu este posibil să se asigure ca echipamentele de muncă sunt utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat sa ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor. Articolul 4 (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3, angajatorul este obligat sa procure şi/sau sa utilizeze: a) echipamente de muncă puse pentru prima data la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, care îndeplinesc: (i) prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitara aplicabilă; (îi) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică sau se aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia comunitara; b) echipamente de muncă puse pentru prima data la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006. (2) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b). (3) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după consultarea partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale, modalităţile care să permită realizarea unui nivel de securitate corespunzător obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2. Secţiunea a 2-a Verificarea echipamentelor de muncă Articolul 5 (1) Angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionari a acestor echipamente de muncă. (2) Pentru a garanta ca cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor influente ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, să facă obiectul: a) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale; b) unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare data când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare. (3) Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificăţiile producătorului. (4) Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizarile ultimei verificări. (5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte modalităţile de efectuare a acestor verificări. Secţiunea a 3-a Echipamente de muncă cu riscuri specifice. Ergonomia şi sănătatea la locul de muncă Articolul 6 Dacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru a se asigura ca: a) utilizarea echipamentului de muncă este accesibila numai lucrătorilor însărcinaţi cu aceasta atribuţie; b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens. Articolul 7 Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă, precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate. Secţiunea a 4-a Informarea lucrătorilor Articolul 8 Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii sa dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fise de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă. Articolul 9 (1) Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute la art. 8 trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind: a) condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă; b) situaţiile anormale previzibile; c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienta acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă. (2) Lucrătorii trebuie să fie atenţionati în legătură cu riscurile la care sunt expusi, echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente. (3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizati. Secţiunea a 5-a Instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor Articolul 10 Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ca: a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiti adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora; b) lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie instruiti adecvat. Articolul 11 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006. Capitolul III Dispoziţii finale Articolul 12 Modificările de natura strict tehnica ale anexelor nr. 1 şi 2 sunt realizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în funcţie de: a) adoptarea reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitara în domeniul armonizării tehnice şi al standardizarii referitoare la echipamentele de muncă; şi/sau b) progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor sau specificatiilor internaţionale ori de cunoştinţele din domeniul echipamentelor de muncă. Articolul 13 (1) Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili, dacă este necesar, modalităţile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care se aproba prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. (2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali. Articolul 14 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 15 Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006. Prezenta hotărâre transpune Directiva 89/655/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea echipamentului de muncă de către lucrători în munca, amendata de directivele 95/63/CE şi 2001/45/CE , publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 393/1989, nr. 335/1995 şi nr. 195/2001. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: ------------- p. Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Mihai Constantin Seitan, secretar de stat p. Ministrul integrării europene, Adrian Ciocanea, secretar de stat Bucureşti, 30 august 2006. Nr. 1.146. Anexa 1 CERINŢELE MINIME pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (îi) şi lit. b) din hotărâre 1. Dispoziţii generale 1.1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexa se aplică, ţinându-se seama de prevederile din hotărâre, şi în cazurile în care echipamentul de muncă prezintă riscuri. 1.2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în măsura în care ele se aplică la echipamentele de muncă în funcţiune, nu necesita obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la echipamentele de muncă noi. 2. Cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă 2.1. Sistemele de comanda ale unui echipament de muncă, care afectează securitatea, trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este necesar, să fie marcate corespunzător. 2.1.1. Sistemele de comanda trebuie să fie amplasate în exteriorul zonelor periculoase, cu excepţia anumitor sisteme de comanda, dacă este necesar, şi în asa fel încât manevrarea lor sa nu provoace riscuri suplimentare. Acestea nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre neintentionate. 2.1.2. Dacă este necesar, de la postul de comanda principal operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu exista persoane în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal de avertizare sonora şi/sau vizuala. Lucrătorul expus trebuie să aibă timpul şi/sau mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile provocate de pornirea şi/sau oprirea echipamentului de muncă. 2.1.3. Sistemele de comanda trebuie să fie sigure şi să fie alese ţinându-se cont de defecţiunile, perturbatiile şi constrangerile previzibile în cadrul utilizării prevăzute. 2.2. Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să fie posibil să se realizeze decât numai printr-o acţiune voluntara asupra sistemului de comanda prevăzut în acest scop. 2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau modificarea nu prezintă niciun risc pentru lucrătorii expusi, aceeaşi cerinţa se aplică şi pentru: a) repornirea echipamentului după o oprire, indiferent de cauza opririi; b) comanda unei modificări semnificative a condiţiilor de funcţionare (de exemplu, viteza, presiune etc.). 2.2.2. Aceasta cerinţa nu se aplică repornirii sau modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din derularea unei secvente normale a unui ciclu automat. 2.3. Fiecare echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comanda care să permită oprirea completa a acestuia în condiţii de securitate. 2.3.1. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comanda care să permită, în funcţie de riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă, fie numai parţial, de asa maniera încât echipamentul de muncă să fie în stare de securitate. 2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de muncă trebuie să aibă prioritate faţă de comenzile de pornire. Oprirea echipamentului de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată, alimentarea cu energie a organelor de comanda respective trebuie să fie întreruptă. 2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de pericolele pe care le prezintă echipamentul de muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenta. 2.5. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate caderilor sau proiectării de obiecte trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de securitate corespunzătoare. Un echipament de muncă care prezintă pericole datorate degajarilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi trebuie să fie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere şi/sau de evacuare amplasate în apropierea surselor corespunzătoare de pericol. 2.6. Echipamentele de muncă şi elementele lor componente trebuie, dacă este necesar pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, să fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace. 2.7. În cazul în care exista riscul ruperii sau spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă, situaţie care ar putea prezenta pericole semnificative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie luate măsuri de protecţie adecvate. 2.8. 2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic, acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecţie care să împiedice accesul în zonele periculoase sau sa oprească miscarea elementelor periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase. 2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie: a) să fie de construcţie robusta; b) sa nu genereze riscuri suplimentare; c) sa nu fie inlaturate cu usurinta sau făcute inoperante; d) să fie amplasate la o distanta adecvată faţă de zona periculoasa; e) sa nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de muncă; f) să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea elementelor şi, de asemenea, pentru activităţile de întreţinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau dispozitivului de protecţie. 2.9. Zonele şi punctele de muncă sau cele de întreţinere a unui echipament de muncă trebuie să fie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate. 2.10. Părţile echipamentului de muncă expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie, dacă este cazul, să fie protejate împotriva riscurilor de contact sau de apropiere a lucrătorilor de ele. 2.11. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de muncă trebuie să fie uşor de perceput şi de înţeles şi lipsite de ambiguităţi. 2.12. Un echipament de muncă poate să fie utilizat numai pentru operaţiunile şi în condiţiile pentru care a fost realizat. 2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie să poată să fie efectuate când echipamentul de muncă este oprit. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsuri de protecţie adecvate pentru executarea acestor operaţii sau pentru ca acestea să fie efectuate în afară zonelor periculoase. Pentru fiecare echipament de muncă care deţine un program de întreţinere, acesta trebuie să fie respectat şi ţinut la zi. 2.14. Orice echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate separarii de fiecare din sursele de energie. Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru lucrătorii în cauza. 2.15. Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu dispozitive de avertizare şi semnalizare indispensabile pentru asigurarea securităţii lucrătorilor. 2.16. Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a echipamentelor de muncă, lucrătorii trebuie să aibă acces şi sa rămână în condiţii de securitate în toate zonele necesare. 2.17. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu sau de supraincalzire a echipamentului de muncă ori de degajare de gaze, pulberi, lichide, vapori sau de alte substanţe produse de către echipamentul de muncă sau utilizate ori depozitate în acesta. 2.18. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie a acestuia sau a substanţelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate în echipamentul de muncă. 2.19. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor expusi riscurilor de electrocutare prin atingere directa sau indirecta. 3. Cerinţe minime suplimentare aplicabile echipamentelor de muncă specifice 3.1. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie 3.1.1. Echipamentele de muncă pe care este necesară prezenta unui lucrator transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să fie amenajate de asa maniera încât sa reducă riscurile pentru lucrator sau lucrători în timpul deplasarii. În aceste riscuri trebuie să fie incluse riscurile de contact al lucrătorilor cu rotile sau senilele ori de blocare de către acestea. 3.1.2. 3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentala a elementelor de transmisie a puterii între un echipament de muncă mobil şi accesoriile sale şi/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest echipament de muncă trebuie să fie echipat sau amenajat de asa maniera încât sa împiedice blocarea elementelor de transmitere a puterii. 3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate să fie împiedicată, trebuie să fie luate toate măsurile posibile pentru a se evita consecinţele dăunătoare pentru lucrători. 3.1.3. Dacă elementele de transmitere a puterii între echipamentele de muncă mobile risca să se imbacseasca şi să se deterioreze prin contact cu solul, trebuie să fie prevăzute facilităţi pentru susţinerea acestora. 3.1.4. 3.1.4.1. Echipamentele de muncă mobile pe care este necesară prezenta unui lucrator transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să limiteze, în condiţii de utilizare efectivă, riscurile care provin din schimbarea direcţiei sau răsturnarea echipamentului de muncă: a) fie printr-o structura de protecţie care să împiedice ca echipamentul de muncă sa nu se rastoarne mai mult de un sfert de rotaţie; b) fie printr-o structura care să garanteze un spaţiu suficient în jurul lucrătorului transportat sau lucrătorilor transportaţi, dacă miscarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie; c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent. 3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantă din echipamentul de muncă. 3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt necesare atunci când echipamentul de muncă este stabilizat în timpul utilizării sau atunci când schimbarea direcţiei ori răsturnarea echipamentului de muncă este imposibila din proiectare. 3.1.4.4. Dacă exista un risc ca un lucrator transportat, în momentul schimbării direcţiei sau rasturnarii, să fie strivit între părţile echipamentului de muncă şi sol, trebuie să fie instalat un sistem de reţinere pentru lucrătorii transportaţi. 3.1.5. Autostivuitoarele cu furca pe care sunt asezati unul sau mai mulţi lucrători trebuie să fie amenajate sau echipate de asa maniera încât sa limiteze riscurile de rasturnare, de exemplu: a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător; b) fie printr-o structura care să împiedice răsturnarea acestora; c) fie printr-o structura care să garanteze ca, în cazul rasturnarii acestora, rămâne un spaţiu suficient între sol şi anumite părţi ale autostivuitorului cu furca pentru lucrătorii transportaţi; d) fie printr-o structura care să retina lucrătorul sau lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere de asa maniera încât sa împiedice ca acesta/aceştia să fie strivit/striviti de părţi ale autostivuitorului care se rastoarna. 3.1.6. Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca riscuri pentru lucrători, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate; b) să fie prevăzute cu mijloace adecvate care să reducă consecinţele unei eventuale ciocniri în caz de mişcare simultană a mai multor echipamente de muncă care se deplaseaza pe sine; c) să fie prevăzute cu un dispozitiv de franare şi de oprire; în măsura în care condiţiile de securitate o impun, în cazul defectării dispozitivului principal, un dispozitiv de urgenta, acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie să permită franarea şi oprirea; d) atunci când câmpul de vizibilitate directa a conducătorului este necorespunzător din punctul de vedere al securităţii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunătăţirea vizibilitatii; e) dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri intunecoase, acestea trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de iluminat, adaptat lucrării de efectuat şi care asigura o securitate suficienta pentru lucrători; f) dacă prezintă riscuri de incendiu - datorate acestora sau remorcilor şi/sau încărcăturii - susceptibile sa pericliteze lucrătorii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare; g) dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se oprească automat atunci când ies din câmpul de acţiune al telecomenzii; h) dacă sunt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, sa loveasca sau sa blocheze lucrătorii, acestea trebuie să fie echipate cu dispozitive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în care nu exista alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire. 3.2. Cerinţe minime aplicabile echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor 3.2.1. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod permanent, rezistenta şi stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie să fie asigurate ţinându-se seama mai ales de sarcinile care se vor ridica şi de solicitarile produse în locurile de suspendare sau de fixare pe structuri. 3.2.2. 3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea sarcinilor trebuie să aibă marcate vizibil sarcina nominală şi, dacă este cazul, o placuta pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare configuratie a masinii. 3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate de asa maniera încât să permită identificarea caracteristicilor esenţiale pentru utilizarea sigura. 3.2.2.3. Dacă echipamentul de muncă nu a fost destinat pentru ridicarea lucrătorilor şi dacă exista posibilitatea unei asemenea confuzii, o semnalizare adecvată trebuie să fie marcată de maniera vizibila. 3.2.3. Echipamentele de muncă instalate permanent trebuie să fie instalate de asa maniera încât sa reducă riscul ca sarcinile: a) sa loveasca lucrătorii; b) în mod neintentionat, să se deplaseze periculos sau sa cada liber; sau c) să se desprinda neintentionat. 3.2.4. 3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea lucrătorilor trebuie să fie adecvate: a) pentru a evita riscurile de cadere a cabinei, atunci când acestea exista, cu ajutorul dispozitivelor adecvate; b) pentru a evita riscurile de cadere a utilizatorului în afară cabinei, atunci când acestea exista; c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în special printr-un contact intamplator cu obiecte; d) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocati în cabina în caz de accident şi a permite deblocarea acestora. 3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate amplasamentului şi inaltimilor diferite, riscurile menţionate la pct. 3.2.4.1 lit. a) nu pot să fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie să fie instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit, iar starea acestuia trebuie să fie verificata în fiecare zi de muncă. 3.3. Cerinţe minime aplicabile instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice 3.3.1. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie să fie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrica, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate influentelor externe. 3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevăzute măsuri tehnice astfel încât: a) persoanele să fie protejate faţă de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea directa sau indirecta a părţilor aflate sub tensiune; b) sa nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiatii care să pericliteze viaţa ori sănătatea oamenilor; c) construcţia echipamentelor de muncă să fie adecvată mediului pentru a se evita producerea de incendii şi explozii; d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de echipamentul electric; e) izolatia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile prevăzute. 3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influentei externe, echipamentele electrice trebuie: a) sa satisfacă cerinţele referitoare la solicitarile mecanice astfel încât sa nu fie periclitati lucrătorii şi persoanele care se afla în mediul de muncă; b) sa nu fie influentate de condiţiile de mediu, astfel încât sa nu fie periclitati lucrătorii şi persoanele care se afla în mediul de muncă; c) sa nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se afla în mediul de muncă, în condiţii previzibile de suprasarcina. 3.3.2. 3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri organizatorice. 3.3.2.2. Pentru protecţia împotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice: a) acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice; b) inchideri în carcase sau acoperiri cu invelisuri exterioare; c) îngrădiri; d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile prin asigurarea unor distanţe minime de securitate; e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune; f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legari la pământ şi în scurtcircuit; g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante; h) alimentarea la tensiune foarte joasa (redusă) de protecţie; i) egalizarea potentialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru. 3.3.2.3. Pentru protecţia împotriva electrocutarii prin atingere directa trebuie să fie realizate următoarele măsuri organizatorice: a) executarea interventiilor la instalaţiile electrice (depanari, reparari, racordari etc.) trebuie să se facă numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv; b) executarea interventiilor în baza uneia din formele de lucru; c) delimitarea materială a locului de muncă (ingradire); d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; e) elaborarea unor instrucţiuni de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice; f) organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva atingerilor directe. 3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi aparatele care utilizează energie electrica intervenţiile sunt permise numai în baza următoarelor forme de lucru: a) autorizaţii de lucru scrise (AL); b) instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii (ITI-PM); c) atribuţii de serviciu (AS); d) dispoziţii verbale (DV); e) procese-verbale (PV); f) obligaţii de serviciu (OS); g) propria răspundere (PR). 3.3.3. 3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice. Pentru evitarea electrocutarii prin atingere indirecta trebuie aplicată o măsura de protecţie principala, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsura de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele doua măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât sa nu se anuleze una pe cealaltă. 3.3.3.2. Pentru protecţia împotriva atingerii indirecte trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice: a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate TFJS; b) legarea la pământ; c) legarea la nul de protecţie; d) izolarea suplimentară de protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare; e) izolarea amplasamentului; f) separarea de protecţie; g) egalizarea şi/sau dirijarea potentialelor; h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent de defect periculoase; i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante. 3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie principala a măsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i). 3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice, la care deconectarea automată la curenţi de defect poate constitui mijloc principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasa tensiune, la care dirijarea distribuţiei potentialelor constituie mijloc principal de protecţie. 3.3.4. La instalaţiile şi echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de protecţie împotriva electrocutarii prin atingere indirecta trebuie să se realizeze prin legarea la pământ de protecţie, care este măsura obligatorie, cumulat cu alte măsuri de protecţie. 3.3.5. 3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie alese cu grad corespunzător de protecţie în funcţie de zonele cu atmosfera potenţial exploziva. 3.3.5.2. Zonarea trebuie să se efectueze de către proiectantul instalaţiilor şi echipamentelor electrice, la cererea beneficiarului. 3.3.6. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, valorile de calcul, precum şi limitele admise ale curentilor prin corpul omului, ale impedantei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere şi de pas şi ale tensiunilor de lucru trebuie să fie în conformitate cu regulile tehnice aplicabile. 3.3.7. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie să fie prevăzute cu protecţie automată prin controlul rezistentei de izolatie, care să semnalizeze şi/sau sa deconecteze în cazul punerii la pământ. Reţelele electrice din locurile de muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele din depozitele de explozivi sau carburanţi trebuie prevăzute cu dispozitive care să asigure protecţia automată la curenţi de defect (PACD). 3.3.8. La instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să fie prevăzute blocari mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea carcaselor şi a ingradirilor de protecţie să fie posibila numai după scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric respectiv, iar manevrarea dispozitivului de blocare trebuie să poată fi facuta numai cu o scula specială. 3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice să se poată efectua fără pericol, trebuie să se prevadă, încă din faza de proiectare, execuţie şi montaj, distanţe, spaţii şi/sau îngrădiri de protecţie în jurul acestora. 3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu elemente mobile, cum sunt podurile rulante din încăperile sau spaţiile de producţie neelectrice, se admit părţi active în construcţie deschisă, fără carcase închise, cu condiţia protejării împotriva atingerii sau apropierii de părţile active, prin amplasarea acestora la înălţimi suficient de mari faţă de căile de acces şi de circulaţie şi/sau prin prevederea de îngrădiri închise pe căile de acces. 3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea liniilor electrice aeriene trebuie să fie echipate cu dispozitive de semnalizare a intrării bratului în zona de influenţa a acestora. 3.3.12. Echipamentul de muncă electric/instalatia de clasa I de protecţie trebuie să aibă asigurata protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută cu legături de protecţie pentru asigurarea protecţiei în caz de defect. 3.3.13. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice de clasa I de protecţie posibilitatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se asigure astfel: a) în cazul unui echipament electric/unei instalaţii fix/fixe, acesta/aceasta trebuie să fie prevăzut/prevăzută cu doua borne de masa: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrica, pentru racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a echipamentului/instalaţiei, şi a doua borna pe carcasa echipamentului/instalaţiei în exterior, pentru racordarea vizibila la centura de legare la pământ sau la alta instalatie de protecţie; b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare flexibil, prevăzut cu o fişa (stecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de protecţie. 3.3.14. Echipamentul de muncă electric/instalatia de clasa II de protecţie trebuie să aibă asigurata protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută, din fabricaţie, cu o izolatie suplimentară, dubla sau intarita. 3.3.15. Echipamentul de muncă electric/instalatia de clasa III de protecţie trebuie să aibă asigurata protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi sa nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte joasa de alimentare. 3.3.16. 3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de experimentare trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute în reglementările şi regulile tehnice aplicabile pentru protecţia împotriva electrocutarii sau a accidentelor tehnice. 3.3.16.2. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie verificate la recepţie, înainte de punerea în funcţiune şi apoi periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparatie sau modificare, fiind interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului care nu a corespuns la una dintre aceste verificări. 3.3.16.3. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice pot să fie recepţionate şi puse în funcţiune numai după ce s-a constatat ca s-au respectat reglementările şi regulile tehnice aplicabile. 3.3.17. La instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice este interzis să se aducă modificări faţă de proiect în timpul exploatării, întreţinerii şi repunerii în funcţiune a acestora. În cazuri speciale, se admit modificări doar cu acordul proiectantului instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice respective. 3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de protecţie trebuie să fie verificate, în conformitate cu prevederile reglementărilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări şi apoi periodic (în exploatare). 3.3.19. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa I de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii: a) să se execute şi să se verifice periodic legăturile de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei împotriva electrocutarii în cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere; b) să se asigure şi să se verifice periodic deconectarea automată a echipamentului electric/instalaţiei sau sectorului defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere; c) să se verifice periodic ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie înlăturată sau deteriorata. 3.3.20. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa II de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii: a) să se verifice periodic ca izolatia suplimentară a echipamentului electric/instalaţiei sa nu fie deteriorata sau eliminata; b) să se verifice periodic ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie înlăturată sau deteriorata. 3.3.21. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa III de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii: a) să se alimenteze echipamentul electric sau instalatia la tensiunea foarte joasa pentru care au fost proiectate sa funcţioneze; b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită încât sa nu permită apariţia în circuitul de tensiune foarte joasa a unei tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborator, acesta trebuie să fie un transformator de separare (de siguranţă); c) izolatia circuitului de foarte joasa tensiune trebuie să fie de asa natura încât sa nu permită apariţia unei tensiuni mai mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasa; d) să se verifice periodic ca protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune sa nu fie înlăturată sau deteriorata. 3.3.22. 3.3.22.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se executa lucrări cu scoaterea de sub tensiune, trebuie să fie scoase de sub tensiune următoarele elemente: a) părţile active aflate sub tensiune, la care urmează a se lucra; b) părţile active aflate sub tensiune la care nu se lucrează, dar se găsesc la o distanta mai mica decât limita admisă la care se pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc.), indicată în documentaţia tehnica specifică; c) părţile active aflate sub tensiune ale instalaţiilor situate la o distanta mai mare decât limita admisă, dar care, datorită lucrărilor care se executa în apropiere, trebuie scoase de sub tensiune. 3.3.22.2. În cazul lucrărilor cu scoatere de sub tensiune este necesară legarea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor de faza, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene, operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei de tensiune. 3.3.23. 3.3.23.1. În cazul instalaţiilor sau echipamentelor de muncă electrice la care se executa lucrări cu scoatere de sub tensiune sau fără scoatere de sub tensiune, trebuie să se utilizeze mijloace de protecţie electroizolante. 3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasa tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, care constituie singura măsura tehnica de protecţie, cumulate cu măsurile organizatorice. 3.3.23.3. La lucrul în instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante, cumulate cu alte mijloace de protecţie. 3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a instalaţiilor şi a echipamentelor electrice trebuie să fie executate de către personal autorizat pentru lucrul sub tensiune. 3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde exista sau se exploatează echipamente electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de protecţie: a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ, respectiv prajini electroizolante pentru actionarea separatoarelor, manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor etc., scule cu manere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante, manusi şi încălţăminte electroizolante etc.; b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora se verifica prezenta sau lipsa tensiunii; c) garnituri mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit; d) panouri, paravane, împrejmuiri (îngrădiri); e) panouri de semnalizare. 3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice trebuie să fie exploatate, întreţinute, reglate, reparate şi puse sub tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat din punctul de vedere al securităţii muncii. Autorizarea personalului pentru lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de exploatare, întreţinere şi reparaţii trebuie să se realizeze, conform regulamentului pentru autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităţii muncii, pe bază de examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinţelor profesionale, de securitate şi sănătate în munca şi de acordare a primului ajutor. Anexa 2 DISPOZIŢII referitoare la utilizarea echipamentelor de munca prevăzute la art. 4 alin. (3) din hotărâre 1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor echipamentelor de muncă 1.1. Dispoziţiile din prezenta anexa se aplică în conformitate cu dispoziţiile din hotărâre şi atunci când exista riscul corespunzător pentru echipamentul de muncă respectiv. Echipamentele de muncă trebuie să fie instalate, dispuse şi utilizate de asa maniera încât să permită reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora şi pentru ceilalţi lucrători, de exemplu făcând astfel încât sa existe spaţiu suficient între elementele mobile ale echipamentelor de muncă şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de muncă şi ca toată energia ori substanţa utilizata sau produsă să poată să fie furnizată şi/sau evacuata de maniera sigura. 1.2. Montarea şi demontarea echipamentelor de muncă trebuie să fie realizate de maniera sigura, în special prin respectarea instrucţiunilor furnizate de fabricant. 1.3. Echipamentele de muncă care, în timpul utilizării, pot să fie expuse descarcarilor electrice trebuie să fie protejate prin dispozitive sau cu măsuri adecvate împotriva efectelor trasnetului. 2. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie 2.1. Conducerea echipamentelor de muncă autopropulsate este rezervată numai lucrătorilor care au fost instruiti adecvat pentru conducerea sigura a acestora. 2.2. Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o zona de muncă, trebuie să fie stabilite şi respectate reguli de circulaţie adecvate. 2.3. Trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se deplaseaza pe jos sa nu se găsească în zona de operare a echipamentelor de muncă autopropulsate. Dacă prezenta lucrătorilor care se deplaseaza pe jos este necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a evita ca aceştia să fie accidentati de către echipamente. 2.4. Transportul lucrătorilor pe echipamentele de muncă mobile acţionate mecanic nu este autorizat decât dacă au fost prevăzute amplasamente sigure în acest scop. Dacă lucrările trebuie să fie efectuate în timpul deplasarii, viteza trebuie să fie adaptată, în funcţie de cat este necesar. 2.5. Echipamentele de muncă mobile prevăzute cu un motor cu ardere interna nu trebuie să fie utilizate în zonele de muncă dacă nu este garantată o cantitate suficienta de aer, astfel încât sa nu existe riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor. 3. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor 3.1. Observaţii generale 3.1.1. Echipamentele de muncă demontabile sau mobile folosite la ridicarea sarcinilor trebuie să fie utilizate de asa maniera încât sa garanteze stabilitatea echipamentului de muncă pe durata utilizării în toate condiţiile previzibile, luându-se în considerare natura solului. 3.1.2. 3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât cu echipamente de muncă şi dispozitive prevăzute în acest scop. 3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006, în mod excepţional, echipamentele neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor pot să fie utilizate în acest scop, cu condiţia să fie luate măsuri adecvate pentru a se asigura securitatea, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale care prevăd o supraveghere corespunzătoare. 3.1.2.3. În timpul prezentei lucrătorilor pe echipamentul de muncă folosit pentru ridicarea sarcinilor, la postul de conducere trebuie să fie asigurată prezenta permanenta. Lucrătorii care sunt ridicati trebuie să dispună de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie să fie prevăzută evacuarea acestora în caz de pericol. 3.1.3. Doar dacă acest lucru nu este necesar pentru buna desfăşurare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri pentru ca lucrătorii sa nu fie prezenţi sub sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea sarcinilor suspendate deasupra locurilor de muncă neprotejate în care lucrătorii sunt prezenţi în mod curent. În aceasta eventualitate, dacă buna desfăşurare a lucrărilor nu poate fi asigurata în alt mod, trebuie să fie elaborate şi aplicate proceduri adecvate. 3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie alese în funcţie de sarcinile care se manipuleaza, distanţele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere şi condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de legare. Ansamblurile dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului să le cunoască caracteristicile, atunci când acestea nu sunt demontate după utilizare. 3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinilor trebuie să fie depozitate de asa maniera încât să se garanteze ca acestea nu se vor deteriora sau degrada. 3.2. Echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate 3.2.1. Dacă doua sau mai multe echipamente de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un loc de muncă astfel încât câmpul lor de acţiune se intersectează, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau între elemente ale echipamentelor de muncă. 3.2.2. În timpul utilizării unui echipament de muncă mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni bascularea, răsturnarea şi, dacă este cazul, deplasarea şi alunecarea acestuia. Trebuie să fie verificata executarea corespunzătoare a acestor măsuri. 3.2.3. Dacă operatorul unui echipament de muncă folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care furnizează informaţiile necesare, atunci o persoană competenţa trebuie să fie desemnată sa comunice cu operatorul pentru a-l ghida şi trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a se evita ciocnirile sarcinilor susceptibile sa pună în pericol lucrătorii. 3.2.4. Lucrările trebuie să fie organizate de asa maniera încât atunci când lucrătorul agata sau desprinde o sarcina cu mana, aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate deplina, în special prin păstrarea de către acest lucrator a comenzilor directe sau indirecte ale echipamentului. 3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie să fie planificate corect, supravegheate de o maniera adecvată şi efectuate astfel încât sa protejeze securitatea lucrătorilor. În special, dacă o sarcina trebuie să fie ridicată simultan de doua sau mai multe echipamente de muncă folosite la ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie să fie stabilită şi aplicată o procedură pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor. 3.2.6. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate nu pot retine sarcinile în cazul unei defectari parţiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a se evita expunerea lucrătorilor la riscurile corespunzătoare. Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu excepţia cazului în care accesul în zona periculoasa este împiedicat şi dacă sarcina a fost agatata şi este menţinută în condiţii de securitate deplina. 3.2.7. Utilizarea în aer liber a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisă atunci când condiţiile meteorologice se deteriorează până la punctul în care se periclitează utilizarea în condiţii de securitate a acestora, expunand astfel lucrătorii la riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucrători trebuie să fie luate măsuri adecvate de protecţie, destinate în special împiedicării rasturnarii echipamentului de muncă. 4. Dispoziţii de utilizare a echipamentelor de muncă puse la dispoziţie pentru lucrări temporare la înălţime 4.1. Dispoziţii generale 4.1.1. 4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 şi ale art. 3 din hotărâre, lucrările temporare la înălţime nu pot să fie executate de o maniera sigura şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafaţa adecvată, trebuie să fie alese cele mai potrivite echipamente de muncă pentru a se asigura şi a se menţine condiţii de muncă sigure. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie individuală. Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie adaptată la natura lucrărilor care urmează să fie executate şi a constrangerilor previzibile şi să permită circulaţia fără pericol. 4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălţime trebuie să fie ales în funcţie de frecventa de circulaţie, de înălţimea la care trebuie să se ajungă şi de durata de utilizare. Alegerea facuta trebuie să permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces şi platforme, planşee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri suplimentare de cadere. 4.1.2. Scarile nu pot să fie utilizate ca posturi de lucru la înălţime decât în condiţiile în care sau ţinând cont de pct. 4.1.1 utilizarea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifica din cauza nivelului redus de risc şi din cauza fie a duratei scurte de utilizare, fie a caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv, care nu se pot modifica de către angajator. 4.1.3. Tehnicile de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor nu pot să fie utilizate decât în condiţiile în care, ţinând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauza poate să fie executată de o maniera sigura şi în care utilizarea unui alt echipament de muncă mai sigur nu este justificată. Ţinându-se cont de evaluarea riscului şi în special în funcţie de durata lucrărilor şi de constrangerile de natura ergonomica, trebuie să fie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile corespunzătoare. 4.1.4. În funcţie de tipul de echipament de muncă selectat pe baza dispoziţiilor punctelor precedente, trebuie să fie luate măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrători, inerente respectivului tip de echipament. Dacă este necesar trebuie să fie prevăzută instalarea dispozitivelor de protecţie împotriva caderilor. Aceste dispozitive trebuie să aibă o structura corespunzătoare şi să fie suficient de solide pentru a împiedica sau opri caderile de la înălţime şi a preveni, în măsura în care este posibil, ranirea corporală a lucrătorilor. Dispozitivele de protecţie colectivă pentru evitarea caderilor nu pot să fie întrerupte decât în punctele de acces ale unei schele sau ale unei scări. 4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesita îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de protecţie colectivă împotriva caderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente. Lucrarea nu poate să fie efectuată fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri. Odată ce lucrarea respectiva este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele de protecţie colectivă trebuie să fie remontate pentru a se evita caderile. 4.1.6. Lucrările temporare la înălţime pot să fie efectuate numai atunci când condiţiile meteorologice nu periclitează securitatea şi sănătatea lucrătorilor. 4.2. Dispoziţii specifice de utilizare a scarilor 4.2.1. Scarile trebuie să fie amplasate de asa maniera încât să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării. Scarile portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi imobil, astfel încât treptele sa rămână în poziţie orizontala. Scarile suspendate sunt fixate de o maniera sigura şi, cu excepţia scarilor din franghie, în asa fel încât sa nu poată fi deplasate şi să fie evitate orice miscari de balans. 4.2.2. Alunecarea picioarelor scarilor portabile trebuie să fie împiedicată în timpul utilizării fie prin fixarea părţii superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante sau prin orice alte soluţii cu eficacitate echivalenta. Scarile de acces trebuie să fie de o lungime suficienta, astfel încât acestea să se prelungească dincolo de nivelul de acces, cu excepţia cazului în care au fost luate alte măsuri pentru a se garanta o fixare sigura. Scarile compuse din mai multe elemente asamblate, cum ar fi scarile articulate sau scarile culisante, trebuie să fie utilizate de asa maniera încât imobilizarea diferitelor elemente unele în raport de altele să fie asigurată. Scarile mobile trebuie să fie imobilizate înainte de urcarea pe acestea. 4.2.3. Scarile trebuie să fie utilizate de asa maniera încât să permită lucrătorilor sa dispună, în orice moment, de o prindere cu mana şi de un sprijin sigur. În special, dacă o greutate trebuie transportată manual pe scara, aceasta nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi cu mana sigure. 4.3. Dispoziţii specifice de utilizare a schelelor 4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei alese nu este disponibil sau când configuratiile structurale avute în vedere nu sunt prevăzute de acesta, trebuie să fie realizat un calcul de rezistenta şi de stabilitate, cu excepţia cazului în care schela este asamblata în conformitate cu o configuratie standard general recunoscută. 4.3.2. În funcţie de complexitatea schelei alese, un plan de montare, de utilizare şi de demontare trebuie să fie întocmit de către o persoană competenţa. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauza. 4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie să fie protejate împotriva pericolului de alunecare fie prin fixare pe suprafaţa de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu eficacitate echivalenta, iar suprafaţa de sprijin trebuie să aibă o capacitate portanta suficienta. Stabilitatea schelei trebuie să fie asigurată. Deplasarea inopinata a schelelor mobile în timpul lucrului la înălţime trebuie să fie prevenita prin intermediul dispozitivelor adecvate. 4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planseelor unei schele trebuie să fie adecvate naturii lucrării care urmează să fie executată şi adaptate la sarcinile ce urmează a fi suportate şi să permită lucrul şi circulaţia de o maniera sigura. Planşeele unei schele trebuie să fie montate de asa maniera încât componentele sa nu poată să se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie să existe între componentele planseelor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă împotriva caderii. 4.3.5. Atunci când anumite părţi ale unei schele nu sunt gata de întrebuinţare, ca de exemplu în timpul montarii, demontarii sau modificărilor, aceste părţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de avertizare a pericolului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE , şi trebuie delimitate în mod corespunzător prin obstacole fizice care să împiedice accesul în zona periculoasa. 4.3.6. 4.3.6.1. Schelele nu pot să fie montate, demontate sau modificate substanţial decât sub supravegherea unei persoane competente şi de către lucrători care au fost instruiti adecvat şi conform operaţiilor avute în vedere, care se referă la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din hotărâre, şi vizând în special: a) înţelegerea planului de montare, de demontare şi de modificare a schelei în cauza; b) securitatea în timpul montajului, al demontajului şi al modificării schelei în cauza; c) măsurile de prevenire a riscurilor de cadere a persoanelor sau a obiectelor; d) măsurile de securitate în cazul schimbării condiţiilor meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei în cauza; e) condiţiile în materie de sarcini admise; f) orice alt risc pe care operaţiile de montare, de demontare şi de modificare îl pot cuprinde. 4.3.6.2. Persoana care supraveghează şi lucrătorii implicaţi trebuie să aibă la dispoziţie planul de montare, de utilizare şi de demontare menţionat la pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar putea cuprinde. 4.4. Dispoziţii specifice de utilizare a tehnicilor de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor 4.4.1. La utilizarea tehnicilor de acces şi de pozitionare cu ajutorul franghiilor trebuie respectate următoarele condiţii: a) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două franghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de coborare şi de sprijin (franghia de lucru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (franghia de securitate); b) lucrătorii trebuie să fie dotati cu o centura complexa adecvată, sa o utilizeze şi să fie legaţi prin intermediul acesteia de franghia de securitate; c) franghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un mecanism de coborare sau de urcare sigur şi sa cuprindă un sistem autoblocant care să împiedice căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde controlul miscarilor. Franghia de securitate trebuie să fie echipata cu un dispozitiv mobil de oprire a caderii, care însoţeşte lucrătorul în timpul deplasarii; d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le utilizează un lucrator trebuie să fie legate de centura complexa sau de scaunul lucrătorului ori să fie ataşate printr-un alt mijloc adecvat; e) lucrul trebuie să fie corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucrătorul să poată sa primească imediat primul ajutor în caz de accident; f) lucrătorii în cauza trebuie, în conformitate cu art. 10 din hotărâre, sa beneficieze de o instruire adecvată şi specifică operaţiilor avute în vedere, în special în privinta procedurilor de salvare. 4.4.2. În condiţii excepţionale în care, ţinând cont de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua franghii ar conduce la un lucru mai periculos, poate fi permisă utilizarea unei singure franghii în condiţiile în care au fost luate măsurile adecvate pentru asigurarea securităţii, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale. ---------

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 (*actualizată*)

HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 (*actualizată*) privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă (actualizată la data de 1 iunie 2015*) EMITENT   GUVERNUL

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 1048 din 9 august 2006

HOTĂRÂRE nr. 1.048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 722 din 23 august 2006

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006

HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 30 august 2006 Guvernul României În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adopta prezenta hotărâre. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, asa cum este definit la art. 4. Articolul 2 Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică: a) mijloacelor de transport utilizate în afară întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de muncă din interiorul mijloacelor de transport; b) santierelor temporare sau mobile; c) industriilor extractive; d) vaselor de pescuit; e) campurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate în afară ariei clădirilor întreprinderii. Articolul 3 Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplică în totalitate domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărâre. Articolul 4 În sensul prezentei hotărâri, prin loc de muncă se înţelege locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii. Articolul 5 Se considera ca un lucrator lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directa cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o ora, şi când nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se afla într-o situaţie critica. Articolul 6 Locurile de muncă utilizate pentru prima data după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1. Articolul 7 Locurile de muncă aflate deja în folosinţă înainte de data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 2. Capitolul II Obligaţii generale Articolul 8 În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia toate măsurile ca: a) să fie păstrate în permanenta libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenta şi ieşirile propriu-zise; b) să fie realizată întreţinerea tehnica a locului de muncă şi a echipamentelor şi dispozitivelor, în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor să fie corectate cat mai curând posibil; c) să fie curatate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzător locului de muncă, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi la pct. 6 din anexa nr. 2; d) să fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. Articolul 9 Atunci când locurile de muncă suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanta cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1. Capitolul III Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor Articolul 10 Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare la informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informati cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. Articolul 11 Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informat cu privire la: a) manevrarea echipamentului de muncă, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate); b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de aparitie a acestora; c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice; d) utilizarea echipamentului individual de protecţie; e) primul ajutor; f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul. Articolul 12 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotărâre trebuie să se desfăşoare în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006. Capitolul IV Sancţiuni Articolul 13 Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, potrivit Legii nr. 319/2006. Articolul 14 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice. Capitolul V Dispoziţii finale Articolul 15 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 16 Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006. * Prezenta hotărâre transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locuri de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 393/1989. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: --------------- Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu Ministrul economiei şi comerţului, Codruţ Ioan Sereş Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolaescu Ministrul mediului şi gospodăririi apelor, Sulfina Barbu p. Ministrul integrării europene, Adrian Ciocanea, secretar de stat Bucureşti, 16 august 2006. Nr. 1.091. Anexa 1 CERINŢE MINIME de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă utilizate pentru prima data conform art. 6 din hotărâre 1. Observatie preliminară Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru. 2. Stabilitate şi rezistenta Clădirile care adapostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare naturii utilizării lor. 3. Instalaţii electrice Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie. Lucrătorii trebuie să fie protejati împotriva riscului de accidentare prin atingere directa şi/sau atingere indirecta. Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţile componente ale instalaţiei. 4. Cai şi iesiri de urgenta 4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie să rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure. 4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru. 4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi iesirilor de urgenta depind de utilizare, de echipament şi de dimensiunile locurilor de muncă, precum şi de numărul maxim de persoane care pot fi prezente. 4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie să fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi deschise imediat şi cu usurinta de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenta. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de urgenta. 4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Aceasta semnalizare trebuie să fie suficient de rezistenta şi să fie plasata în locurile corespunzătoare. 4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie să fie incuiate. Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate. 4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenta de intensitate suficienta, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrica. 5. Detectarea şi prevenirea incendiilor 5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma. 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi simplu de manevrat. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006. Aceste semnalizari trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare. 6. Ventilatia locurilor de muncă în spaţii închise 6.1. La locurile de muncă în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare. Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor. 6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât sa nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer. Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminata fără întârziere. 7. Temperatura în încăperi 7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor. 7.2. Temperatura în camerele de odihnă, în încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi. 7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive la locurile de muncă, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncă. 8. Iluminatul natural şi artificial 8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. 8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie trebuie amplasate în asa fel încât sa nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat. 8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenta de o intensitate suficienta. 9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperisuri ale încăperilor 9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminente, de găuri sau de planuri înclinate periculoase şi trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase. Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie să fie izolate termic în mod corespunzător, ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizica a lucrătorilor. 9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curatate şi renovate pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzătoare. 9.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special pereţii despartitori realizaţi integral din sticlă, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizati clar şi construiti din materiale securizate sau să fie separati de aceste posturi de lucru şi cai de circulaţie, pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi ranirea cauzată de spargerea lor în bucăţi. 9.4. Accesul pe acoperisurile construite din materiale cu rezistenta insuficienta trebuie permis numai dacă exista echipamente care să asigure executarea lucrării în condiţii de securitate. 10. Ferestre şi luminatoare 10.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea sa deschidă, sa inchida, sa regleze sau sa fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când sunt deschise, acestea trebuie pozitionate şi fixate astfel încât sa nu constituie un pericol pentru lucrători. 10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curatarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care executa aceasta munca sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia. 11. Uşi şi porţi 11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi portilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor. 11.2. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii. 11.3. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent. 11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi portilor nu sunt construite dintr-un material securizat şi dacă exista pericolul ca lucrătorii să fie răniţi în cazul spargerii unei uşi sau porţi, suprafeţele trebuie să fie protejate împotriva spargerii. 11.5. Uşile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe sine şi căderea lor. 11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea lor. 11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător. Trebuie să fie posibila deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special. Trebuie să fie posibila deschiderea uşilor atunci când locurile de muncă sunt ocupate. 11.8. În vecinătatea imediata a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor trebuie să existe uşi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de uşi trebuie să fie marcate clar şi degajate în permanenta. 11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte un risc de accidentare pentru lucrători. Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile şi uşor de identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentarii cu energie electrica, să poată fi deschise manual. 12. Căile de circulaţie - zone periculoase 12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de circulaţie. 12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonala şi/sau pentru transportul intern trebuie să fie dimensionate în concordanta cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate. Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanţele minime de securitate pentru pietoni. 12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât sa existe o distanta suficienta faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări. 12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi utilizarea acestora impun protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie să fie marcate clar. 12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în zonele periculoase. Zonele periculoase trebuie marcate clar. 13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare Scarile rulante şi transportoarele trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate. Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile şi uşor de identificat. 14. Cheiuri şi rampe de încărcare 14.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor incarcaturilor care se transporta. 14.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire. Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie să aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt. 14.3. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure pentru a preveni caderile lucrătorilor. 15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de lucru 15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţa, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora. 15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficienta libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficienta libertate de mişcare în apropierea postului sau de lucru. 16. Încăperi pentru odihna 16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezentei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile. Aceasta prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor. 16.2. Încăperile pentru odihna trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi scaune cu spatar corespunzător numărului de lucrători. 16.3. În încăperile pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun. 16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu exista o încăpere pentru odihna, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun. 17. Femei gravide şi mame care alapteaza Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare. 18. Instalaţii sanitare 18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte 18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficienta şi să fie prevăzute cu scaune. 18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrator să îşi incuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru. Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru vestimentatia şi efectele personale. 18.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi femei. 18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie prevăzut pentru fiecare lucrator un loc în care să îşi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie. 18.2. Duşuri şi chiuvete 18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate. Trebuie prevăzute sali de duşuri separate sau o utilizare separată a salilor de duşuri pentru bărbaţi şi pentru femei. 18.2.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de incapatoare încât să permită fiecărui lucrator să îşi facă toaleta fără să fie deranjat şi în condiţii de igiena corespunzătoare. Dusurile trebuie prevăzute cu apa curenta rece şi calda. 18.2.3. Atunci când dusurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.2.1, trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apa curenta (şi cu apa calda, dacă este necesar) adecvate şi în număr suficient şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor. Din motive de decenta, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei. 18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele. 18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a salilor de duşuri sau chiuvete, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora. 19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor 19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfăşurată şi de frecventa accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea primului ajutor. 19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006. 19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condiţiile de lucru o cer. Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător şi să fie uşor accesibil. 20. Lucrători cu dizabilitati La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă este necesar. Aceasta prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu dizabilitati. 21. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale) 21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încât pietonii sau vehiculele sa circule în condiţii de securitate. Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplică, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate în perimetrul întreprinderii (cai de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie utilizate pentru întreţinerea curenta şi supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de încărcare. Prevederile pct. 12 se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber. 21.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturala nu este suficienta. 21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia: a) să fie protejati împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva caderii obiectelor; b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau să poată primi rapid asistenţa; d) sa nu poată aluneca sau cădea. 22. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale) 22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare. 22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătură cu persoana care asigura supravegherea: a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); b) periodic automat (radio-telefon, telefon); c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi şi monitor). 23. Principii ergonomice 23.1. Dimensiunea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic. 23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respecta prevederile reglementărilor în vigoare. 23.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. 23.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci). 23.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea miscarii acestora. 23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare. 23.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct. Anexa 2 CERINŢE MINIME de securitate şi sănătate pentru locurile de muncă aflate deja în folosinţă, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre 1. Observatie preliminară Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru. 2. Stabilitate şi rezistenta Clădirile care adapostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare naturii utilizării lor. 3. Instalaţii electrice Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie să fie protejati în mod adecvat împotriva riscului de accidentare prin atingere directa şi/sau atingere indirecta. Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiectie trebuie să corespundă tensiunii nominale, condiţiilor exterioare şi competentei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei. 4. Cai şi iesiri de urgenta 4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie să rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod cat mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure. 4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru. 4.3. Trebuie sa existe un număr corespunzător de cai de salvare şi iesiri de urgenta. 4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de urgenta. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie să fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi deschise imediat şi cu usurinta de către orice lucrator care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenta. 4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006. Aceasta semnalizare trebuie să fie suficient de rezistenta şi să fie amplasata în locurile corespunzătoare. 4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie să fie incuiate. Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate. 4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenta de intensitate suficienta în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrica. 5. Detectarea şi prevenirea incendiilor 5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma. 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie uşor accesibile şi uşor de manevrat. Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006. Aceste semnalizari trebuie să fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri corespunzătoare. 6. Ventilatia locurilor de muncă în spaţii închise Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spaţii închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor. În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare. Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor. 7. Temperatura în încăperi 7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor. 7.2. Temperatura în camerele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie să corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi. 8. Iluminatul natural şi artificial 8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. 8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de defectiune la iluminatul artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenta de intensitate suficienta. 9. Uşi şi porţi 9.1. Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii. 9.2. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent. 10. Zone periculoase Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista riscul caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute, în măsura în care este posibil, cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa pătrundă în zonele periculoase. Zonele periculoase trebuie marcate clar. 11. Încăperi şi zone pentru odihna 11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau prezentei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile sau zone pentru odihna corespunzătoare. Aceasta prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor. 11.2. Încăperile şi zonele pentru odihna trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spatar. 11.3. În încăperile şi zonele pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru proiectia nefumatorilor împotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun. 12. Femei gravide şi mame care alapteaza Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcat în condiţii corespunzătoare. 13. Instalaţii sanitare 13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte 13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile şi să aibă capacitate suficienta. 13.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dotări care să permită fiecărui lucrator să îşi incuie îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru. Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie), vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de vestiarele pentru vestimentatia şi efectele personale. 13.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei. 13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete 13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor: - duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru; - locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete. 13.2.2. Dusurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apa curenta rece (şi apa calda, dacă este necesar). 13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a dusurilor pentru bărbaţi şi pentru femei. Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei. 14. Echipamente de prim ajutor Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor. Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător şi să fie uşor accesibile. 15. Lucrători cu dizabilitati La organizarea locurilor de muncă trebuie să se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă este necesar. Aceasta prevedere se aplică în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie, scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu dizabilitati. 16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor Locurile de muncă în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi vehiculele să poată circula în condiţii de securitate. 17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziţii speciale) Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia: a) să fie protejati împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva caderii obiectelor; b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; c) să îşi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau să poată primi rapid asistenţa; d) sa nu poată aluneca sau cădea. 18. Locuri de muncă în condiţii de izolare (dispoziţii speciale) 18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoană cu atribuţii concrete care să supravegheze lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare. 18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de muncă în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legătură cu persoana care asigura supravegherea: a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio); b) periodic automat (radio-telefon, telefon); c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat vederi şi monitor). 19. Principii ergonomice 19.1. Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic. 19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respecta prevederile reglementărilor în vigoare. 19.3. Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. 19.4. La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de regula, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu, scaune, bănci). 19.5. Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu posibilitatea miscarii acestora. 19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie de distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare. 19.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de muncă la care lucrătorul intervine direct. -------

Detalii

HOTĂRÂRE nr. 1.028 din 9 august 2006

HOTĂRÂRE nr. 1.028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 710 din 18 august 2006 În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, Guvernul României adopta prezenta hotărâre. Capitolul I Dispoziţii generale Articolul 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare definite la art. 4. Articolul 2 Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta hotărâre. Articolul 3 Prezenta hotărâre nu se aplică: a) cabinei soferului sau cabinei de comanda în cazul vehiculelor şi maşinilor; b) sistemelor informatice de la bordul mijloacelor de transport; c) sistemelor informatice destinate în principal utilizării publice; d) sistemelor portabile care nu se utilizează în mod prelungit la postul de lucru; e) maşinilor de calculat, caselor de marcat şi oricărui echipament prevăzut cu un mic dispozitiv de afişare sau de măsurare a datelor, necesar pentru utilizarea directa a acestui echipament; f) maşinilor de scris de conceptie clasica, de tipul "maşini de scris cu fereastra". Articolul 4 În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: a) echipament cu ecran de vizualizare - ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afişare folosit; b) post de lucru - ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevăzut cu tastatura, sau un dispozitiv de introducere a datelor şi/sau un program care stabileşte interfata operator/masina, accesorii opţionale, periferice, inclusiv unitate de discheta şi/sau unitate optica, telefon, modem, imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau suprafaţa de lucru, precum şi mediul de muncă înconjurător; c) lucrator - orice persoană angajata, definită conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care foloseşte în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru. Capitolul II Obligaţiile angajatorilor Articolul 5 Angajatorii au obligaţia de a face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua condiţiile de securitate şi sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce priveşte eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice şi solicitare mentala. Articolul 6 Angajatorii trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a remedia riscurile constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, ţinând seama de efectele suplimentare şi/sau combinate ale riscurilor identificate. Articolul 7 Angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca posturile de lucru sa îndeplinească cerinţele minime prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 8 Angajatorul trebuie să planifice sarcinile lucrătorului astfel încât folosirea zilnica a ecranului de vizualizare să fie întreruptă periodic prin pauze sau schimbări de activitate, care să reducă suprasolicitarea în faţa ecranului de vizualizare. Capitolul III Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor Articolul 9 (1) Cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, lucrătorii trebuie să fie informati asupra tuturor aspectelor legate de securitatea şi sănătatea la postul de lucru, în special asupra măsurilor aplicabile posturilor de lucru, măsuri implementate conform art. 5, 6, 8 şi 12-16. (2) Lucrătorii sau reprezentanţii lor trebuie să fie informati cu privire la toate măsurile de securitate şi sănătate luate potrivit prezentei hotărâri. Articolul 10 Fără a aduce atingere prevederilor art. 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrator trebuie să fie instruit cu privire la modalităţile de utilizare a postului de lucru înainte de a începe acest tip de activitate şi ori de câte ori organizarea postului de lucru se modifica semnificativ. Articolul 11 Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora privind problemele la care se face referire în prezenta hotărâre se desfăşoară în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006. Capitolul IV Protecţia ochilor şi a vederii Articolul 12 Lucrătorii trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor şi al vederii, efectuat de o persoană care are competenţa necesară: a) înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare; b) ulterior, la intervale regulate; c) ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare. Articolul 13 Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologic, dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 arata ca acesta este necesar. Articolul 14 Dacă rezultatele examenului prevăzut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arata ca este necesar şi dacă nu se pot utiliza dispozitive normale de corectie, lucrătorilor trebuie să li se furnizeze dispozitive de corectie speciale, care să corespundă activităţii respective. Articolul 15 Măsurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie să implice în nici un caz costuri financiare pentru lucrători. Articolul 16 Protecţia ochilor şi a vederii lucrătorilor poate fi asigurata din punctul de vedere al costurilor în cadrul sistemului naţional de sănătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Capitolul V Sancţiuni Articolul 17 Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau penală, după caz. Capitolul VI Dispoziţii finale Articolul 18 Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006. * Prezenta hotărâre transpune Directiva 1990/270/CEE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: --------------- Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, Gheorghe Barbu p. Ministrul economiei şi comerţului, Eugen Tapu-Nazare, secretar de stat Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolaescu Ministrul integrării europene, Anca Daniela Boagiu p. Ministrul finanţelor publice, Doina-Elena Dascalu, secretar de stat Bucureşti, 9 august 2006. Nr. 1.028. Anexa CERINŢE MINIME OBSERVATIE PRELIMINARĂ Obligaţiile prevăzute în prezenta anexa se aplică în vederea realizării obiectivelor prezentei hotărâri şi în măsura în care, pe de o parte, elementele avute în vedere sunt prezente la postul de lucru şi, pe de altă parte, cerinţele sau caracteristicile intrinseci ale sarcinii de muncă nu împiedica acest lucru. 1. Echipament a) Comentarii generale Utilizarea acestui echipament nu trebuie să prezinte riscuri pentru lucrători. b) Ecran de vizualizare Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi cu spaţiu suficient între caractere şi între randuri. Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scanteiere sau alte forme de instabilitate. Stralucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat de către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante. Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu usurinta. Trebuie să fie posibila utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran. Ecranul nu trebuie să prezinte straluciri suparatoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul. c) Tastatura Tastatura trebuie să fie inclinabila şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala bratelor şi mainilor. Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mainilor şi bratelor operatorului. Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mata. Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii. Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de lucru. d) Masa sau suprafaţa de lucru Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţa puţin reflectanta, să aibă dimensiuni suficiente şi să permită o amplasare flexibila a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar. Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie pozitionat astfel încât sa diminueze miscarile incomode ale capului şi ochilor. Trebuie sa existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabila. e) Scaun de lucru Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o poziţie confortabila. Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticala. Spatarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticala. Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc. 2. Mediu de muncă a) Spaţiu Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigure utilizatorului un spaţiu suficient, care să îi permită să îşi schimbe poziţia şi sa varieze miscarile. b) Iluminat Iluminatul general şi iluminatul local (lampi de lucru) trebuie să asigure condiţii de iluminat satisfăcătoare şi un contrast corespunzător între ecran şi mediul înconjurător, ţinând seama de tipul de activitate şi de necesităţile vizuale ale utilizatorului. Stralucirile şi reflexiile suparatoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea locului de muncă şi a postului de lucru în funcţie de amplasarea şi caracteristicile tehnice ale surselor de lumina artificiala. c) Reflexii şi straluciri Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumina, cum ar fi ferestrele şi alte deschideri, pereţii transparenti sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de culori deschise, sa nu provoace straluciri orbitoare directe şi sa antreneze cat mai puţin posibil reflexii pe ecran. Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a atenua lumina naturala la postul de lucru. d) Zgomot La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atenţiei sau perturbarea comunicării verbale. e) Căldură Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor prin producerea de căldură în exces. f) Radiatii Toate radiatiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor. g) Umiditate Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător. 3. Interfata operator/computer La elaborarea, alegerea, achiziţionarea şi modificarea programelor, precum şi pentru definirea sarcinilor care implica utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie să ţină seama de următoarele principii: a) programul trebuie adaptat sarcinii de muncă; b) programul trebuie să fie uşor de folosit şi, dacă este cazul, să poată fi adaptat nivelului de cunoştinţe sau experienţei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativă sau cantitativă nu poate fi folosit fără stirea lucrătorilor; c) sistemele trebuie să furnizeze lucrătorilor indicaţii cu privire la derularea operaţiunilor; d) sistemele trebuie să afiseze informaţiile într-un format şi într-un ritm adaptate operatorilor; e) trebuie aplicate principii de ergonomie informatica, în special în cazul operaţiilor de prelucrare a datelor de către operator. -------

Detalii

Hotărârea de Guvern 955 din 2010

Hotararea de Guvern 955 din 2010 HG pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006 Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 661 din 27 septembrie 2010 In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare. Art. I. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. La articolul 2, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) - accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical sau, dupa caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;". 2. La articolul 2 punctul 10, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de angajator in afara unitatii;" 3. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 4. - Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice: a) persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare; b) persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale pentru care procedura de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, cu modificarile ulterioare." 4. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 10. - (1) In cazul in care in cadrul controalelor se constata incalcari ale prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca poate dispune sistarea activitatii si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea masurii sistare a activitatii in certificatul constatator. (2) In baza propunerii inspectorului de munca, inspectoratul teritorial de munca consemneaza in certificatul constatator masura sistarii activitatii prevazuta la alin. (1)." 5. La articolul 14, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "c) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;". 6. La articolul 15 alineatul (1), punctele 2, 3, 5, 7, 17 si 29 se modifica si vor avea urmatorul cuprins: "2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie; 3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in intreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de catre angajator; ... 5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca stabilite prin fisa postului; ... 7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii instruirii adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite; ... 17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora; ... 29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;". 7. La articolul 15 alineatul (1), dupa punctul 31 se introduc doua noi puncte, punctele 32 si 33, cu urmatorul cuprins: "32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive; 33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca." 8. La articolul 15, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins: "(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sanatatea in munca la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in urmatoarele situatii: a) ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de munca/posturilor de munca; b) dupa producerea unui eveniment; c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi; d) la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri specifice; e) la executarea unor lucrari speciale." 9. Articolul 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 16. - (1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5; b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate; c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire. (2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice. (3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu." 10. Articolul 17 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 17. - (1) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c); b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate. (2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice. (3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu." 11. Articolul 18 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 18. - (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii. (2) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie. (3) In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu." 12. Articolul 19 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 19. - (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie. (2) In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu." 13. Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 20. - (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului. (2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat contract individual de munca cu norma intreaga. (3) Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze." 14. Articolul 21 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 21. - Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 511 lit. a)." 15. Articolul 23 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 23. - (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 511 si, dupa caz, alti lucratori. (2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b). (3) Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care au contract individual de munca cu norma intreaga incheiat cu angajatorul." 16. Articolul 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 27. - Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate, in conditiile legii." 17. Articolul 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 32. - (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 511 si, dupa caz, alti lucratori. (2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b). (3) In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 511 lit. b). (4) Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un singur serviciu extern de prevenire si protectie." 18. Articolul 33 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 33. - (1) Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda si urmatoarele: a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de prevenire si protectie; b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie; c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti. (2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010." 19. Articolul 34 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 34. - (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 10. (2) Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului, inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are sediul social." 20. Articolul 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 36. - (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai daca sunt in posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, denumit in continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevazuta la alin. (2), sau in conditiile art. 451-454. (2) In cadrul fiecarui inspectorat teritorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si avizare. (3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevazute la alin. (2) sunt: a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de munca - presedinte; b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor; c) reprezentantul teritorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale. (4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de munca, numite de catre conducerea acestuia. (5) Atributiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei. (6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigura: a) cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pietei interne (IMI), in numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale; b) verificarea legalitatii documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea abilitarii, avizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care Comisia de abilitare si avizare considera ca este necesar." 21. Articolul 37 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 37. - (1) In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente: a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8; b) opisul documentelor din dosar; c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul CAEN corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv; d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca; e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire, potrivit prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca; f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie; g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie; h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispun; i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie; j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern de prevenire si protectie; k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protectie privind pastrarea confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces. (2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitantii care au lucrat cel putin 5 ani in compartimentele cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de munca, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si caselor teritoriale de pensii, precum si din cadrul institutiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European si care, la data depunerii dosarului in vederea abilitarii, nu mai sunt in activitate in aceste institutii. (3) Dovada indeplinirii cerintelor prevazute de prezentul articol poate fi facuta si prin documente eliberate de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spatiul Economic European, intocmite intr-un scop echivalent sau din care sa reiasa ca sunt indeplinite cerintele respective, prezentate in copie certificata de catre solicitant si insotite de o traducere neoficiala in limba romana. (4) Memoriul de prezentare prevazut la alin. (1) lit. h) trebuie sa contina, cel putin, informatii cu privire la: a) sediu social; b) baza tehnico-materiala; c) activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15 pe care intentioneaza sa le desfasoare." 22. Articolul 38 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 38. - (1) Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prevazut la art. 37, prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare. (2) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor. (3) Procedurile si formalitatile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art.12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010." 23. Articolul 39 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 39. - (1) Comisia de abilitare si avizare isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare, aprobat de presedintele acesteia. (2) Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii: a) sa afiseze data intrunirii la sediul sau, pe pagina proprie de internet sau in presa locala, cu cel putin 15 zile inainte; b) sa se intruneasca cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite; c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42; d) sa analizeze cazurile prevazute la art. 41-44 si sa decida in consecinta; e) sa elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru solicitantii care indeplinesc conditiile prevazute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire si protectie; f) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si sa motiveze aceasta decizie; g) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise; h) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au emis; i) sa intocmeasca Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare si sa transmita aceasta lista la Inspectia Muncii; j) sa instiinteze serviciile externe de prevenire si protectie care fac obiectul prevederilor art. 451-454 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si sa asigure inscrierea acestor servicii in listele respective; k) sa asigure, prin secretariat, cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale; l) sa verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea autorizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care este necesar." 24. La articolul 40, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 40. - (1) Solicitantul caruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale." 25. Articolul 41 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 41. - (1) Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul teritorial de munca. (2) Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras, transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca la care sunt luati in evidenta. (3) Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare in conditiile prezentelor norme metodologice are dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data prevazuta la alin. (2)." 26. Articolul 42 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 42. - (1) Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre conditiile in baza carora a fost emis. (2) Modificarile prevazute la alin. (1) sunt urmatoarele: a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protectie abilitat; c) schimbarea sediului social; d) schimbarea conducatorului serviciului extern de prevenire si protectie abilitat. (3) Modificarile prevazute la alin. (2) trebuie sa fie comunicate Comisiei de abilitare si avizare potrivit art. 43. (4) In situatia in care serviciile externe de protectie si prevenire nu mai indeplinesc conditiile de abilitare, nu au comunicat modificarile prevazute la alin. (2) si nu au solicitat reinnoirea certificatului de abilitare in termenul prevazut la art. 43, inceteaza valabilitatea certificatului de abilitare. (5) Serviciile externe de prevenire si protectie abilitate pot informa Comisia de abilitare si avizare cu privire la schimbarile prevazute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic). (6) Dupa analizarea modificarilor prevazute la alin. (2), Comisia de abilitare si avizare emite noul certificat de abilitare, in conditiile prevazute de prezentele norme metodologice si cu respectarea art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. (7) In situatia in care serviciul extern de prevenire si protectie nu mai indeplineste conditiile de abilitare prevazute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare si avizare retrage certificatul de abilitare in cauza." 27. Articolul 43 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 43. - Pentru reinnoirea certificatului de abilitare, prevazuta la art. 42, in maximum 10 zile lucratoare de la modificarea uneia sau mai multor conditii initiale, solicitantul va depune urmatoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare: a) cerere de reinnoire potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8A, care sa contina lista modificarilor survenite; b) documentele care atesta modificarile survenite." 28. Articolul 44 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 44. - (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe de prevenire si protectie a conditiilor in baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, in scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, retragerea certificatului. (2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse in sustinerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate retrage certificatul. (3) Comisia de abilitare si avizare comunica titularului retragerea certificatului de abilitare si motivatia, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. (4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de 30 de zile de la data primirii comunicarii cu privire la retragere. (5) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 30 de zile." 29. Articolul 45 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 45. - Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii." 30. Dupa sectiunea a 6-a se introduce o noua sectiune, sectiunea a 61-a, alcatuita din articolele 451-456, cu urmatorul cuprins: "SECTIUNEA a 61-a Prevederi specifice referitoare la libera circulatie a serviciilor externe de prevenire si protectie Art. 451. - (1) Persoanele fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei, fara a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, in urmatoarele moduri: a) permanent; b) temporar sau ocazional. (2) Persoanele fizice si juridice stabilite in alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care nu au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei doar daca sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice. Art. 452. - (1) Persoanele fizice si juridice prevazute la art. 451 pot presta pe teritoriul Romaniei activitatile de prevenire si protectie mentionate la art. 15 numai dupa notificarea prealabila a Comisiei de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea sau isi au sediul, dupa caz. (2) Inceperea prestarii activitatii acestor servicii externe este conditionata de notificarea prevazuta la alin. (1) si, in cazul prevazut la art. 451 alin. (1) lit. a), de transmiterea, impreuna cu formularul de notificare, a urmatoarelor documente: a) actul de inregistrare la oficiul registrului comertului, in copie; b) autorizatia/atestatul/certificatul emisa/emis intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, in copie certificata de detinator si in traducere neoficiala; c) lista cu personalul care detine certificate de competenta profesionala corespunzatoare, semnata si stampilata de persoana autorizata; d) certificate de competenta profesionala sau documente similare emise de autoritati dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, in copie autorizata de detinator si in traducere neoficiala. (3) Dreptul de a presta al persoanelor prevazute la alin. (1) incepe din momentul notificarii Comisiei de abilitare si avizare, respectiv la: a) data inregistrarii notificarii, in situatia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare sau prin PCU electronic; b) data confirmarii de primire, in cazul expedierii prin posta a notificarii. Art. 453. - (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 451 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10A, insotit de documentele prevazute la art. 452 alin. (2), la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi au sediul/domiciliul/resedinta, inainte de inceperea activitatii. (2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim permanent, in Romania. Art. 454. - (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 451 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10B, insotit de copia autorizatiei sau a documentului echivalent pe care il detin, certificata de catre detinator, la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia urmeaza sa isi desfasoare activitatea, inainte de inceperea acesteia. (2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile lucratoare de la primirea notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim temporar sau ocazional, in Romania. Art. 455. - Constatarea nerespectarii prevederilor art. 451- 454 se face de catre inspectoratele teritoriale de munca, cu aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010, si ale prezentelor norme metodologice. Art. 456. - Listele prevazute la art. 453 alin. (2) si 454 alin. (2) se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii." 31. La articolul 46, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 46. - (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment." 32. La articolul 47, litera a) se abroga. 33. Articolul 48 se abroga. 34. La articolul 49 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;". 35. Articolul 50 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 50. - (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, care trebuie indeplinite in mod cumulativ, sunt urmatoarele: a) absolvirea, in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma de licenta sau echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenta, ori a studiilor universitare de lunga durata sau absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor universitare de scurta durata; b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore; c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de invatamant postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c). (3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata indeplinita si in situatia in care persoana a obtinut o diploma de master sau doctorat in domeniul securitatii si sanatatii in munca." 36. Articolul 51 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 51. - Cursurile si programele de formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prevazute la art. 49, 50, 512 si 513, se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare." 37. Dupa articolul 51 se introduc trei noi articole, articolele 511-513, cu urmatorul cuprins: "Art. 511. - Ocupatiile specifice domeniului securitatii si sanatatii in munca, necesare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele: a) tehnician in securitate si sanatate in munca; b) expert in securitate si sanatate in munca. Art. 512. - (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 511 lit. a) sunt: a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic; b) program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator. Art. 513. - (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 511 lit. b) sunt: a) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice; b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore; c) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore, sau masterat/doctorat in acest domeniu. (2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator." 38. Articolul 53 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 53. - (1) Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere si/sau unitate. (2) Numarul minim prevazut la alin. (1) va fi stabilit dupa cum urmeaza: a) un reprezentant, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv; b) 2 reprezentanti, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au sub 50 si 100 de lucratori inclusiv; c) conform cerintelor prevazute la art. 60 alin. (3), in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 101 lucratori inclusiv." 39. Articolul 55 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 55. - (1) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa urmeze un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 40 de ore, cu continutul minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. A. (2) Indeplinirea cerintei prevazute la alin. (1) se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire." 40. La articolul 57, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(5) In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, unde nu s-a constituit comitet de securitate si sanatate in munca, atributiile acestuia revin reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor." 41. Articolul 58 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 58. - (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din urmatorii membri: a) angajator sau reprezentantul sau legal; b) reprezentanti ai angajatorului cu atributii de securitate si sanatate in munca; c) reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor; d) medicul de medicina a muncii. (2) Numarul reprezentantilor lucratorilor este egal cu numarul format din angajator sau reprezentantul sau legal si reprezentantii angajatorului. (3) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca." 42. Articolul 60 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 60. - (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare. (2) Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor. (3) Numarul minim al reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca se stabileste in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere/unitate, dupa cum urmeaza: a) de la 10 la 100 de lucratori - 2 reprezentanti; b) de la 101 la 500 de lucratori - 3 reprezentanti; c) de la 501 la 1.000 de lucratori - 4 reprezentanti; d) de la 1.001 la 2.000 de lucratori - 5 reprezentanti; e) de la 2.001 la 3.000 de lucratori - 6 reprezentanti; f) de la 3.001 la 4.000 de lucratori - 7 reprezentanti; g) peste 4.000 de lucratori - 8 reprezentanti." 43. La articolul 64, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(2) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca pot participa inspectori de munca." 44. Articolul 80 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 80. - Angajatorul trebuie sa dispuna de programe de instruire - testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii pentru: a) conducatorii locurilor de munca; b) lucratori, pe meserii si activitati." 45. La articolul 81, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii." 46. La articolul 81, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins: "(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la data incetarii raporturilor de munca." 47. La articolul 82, alineatele (1), (2) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: "Art. 82. - (1) Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/sau unitate. (2) Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general. ...... (5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire." 48. La articolul 91, alineatul (2) se abroga. 49. Articolul 93 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 93. - (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea. (2) Instruirea la locul de munca va cuprinde cel putin urmatoarele: a) informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru; b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru; c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si iminent; d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru; e) demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii." 50. La articolul 96, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre doua instruiri si periodicitatea verificarii instruirii vor fi stabilite prin instructiuni proprii, in functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru." 51. La articolul 96, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu urmatorul cuprins: "(21) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni." 52. Articolul 106 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 106. - (1) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta tuturor lucratorilor care sunt zonele cu risc ridicat si specific. (2) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor." 53. La articolul 112 alineatul (1), dupa litera e) se introduce o noua litera, litera f), cu urmatorul cuprins: "f) evenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/unor persoane." 54. La articolul 112, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(2) Evenimentele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica Inspectiei Muncii dupa primirea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate." 55. La articolul 113, alineatul (6) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(6) In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, in termen de 5 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul." 56. La articolul 116, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (11) si (12), cu urmatorul cuprins: "(11) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cazurile in care lucratorii au suferit o invaliditate evidenta, cazurile in care victimele sunt cetateni straini sau cazurile in care printre victime se afla cetateni straini. (12) In cazurile prevazute la alin. (11) cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul." 57. La articolul 116, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane, dintre care o persoana trebuie sa fie, dupa caz: a) lucrator desemnat; b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie; c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire corespunzatoare conform art. 47 lit. c) sau care indeplineste cerintele prevazute la art. 511 lit. b)." 58. Dupa articolul 116 se introduce un nou articol, articolul 1161, cu urmatorul cuprins: "Art. 1161. - Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau invaliditatea lucratorilor, precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judete decat judetul unde are sediul social angajatorul se va face de catre inspectoratul teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul." 59. Articolul 117 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 117. - (1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice in care sunt implicate persoane aflate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul sau Inspectiei Muncii, la cererea acestora, in termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente necesare cercetarii, cum ar fi: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite. (2) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, in baza documentelor prevazute la alin. (1) transmise de organele de politie si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului." 60. Articolul 119 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 119. - (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit prevederilor legale sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii. (2) In situatia prevazuta la alin. (1), expertizele tehnice intocmite vor face parte integranta din dosarul de cercetare a evenimentului. (3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor, precum si cele necesare analizarii probelor prelevate cu ocazia cercetarii se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de organizarea activitatii in urma careia s-a produs evenimentul." 61. Articolul 120 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 120. - (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va incheia in cel mult 10 zile lucratoare calculate de la data producerii. (2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele in care este necesara prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinari de noxe, pentru care se poate solicita in scris, argumentat si in perioada prevazuta la alin. (1), la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare. (3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidenta, invaliditate confirmata ulterior, a accidentelor colective sau a situatiilor de persoane date disparute, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor incheia in cel mult 15 zile lucratoare de la data producerii acestora. (4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele in care este necesara eliberarea certificatului medico-legal sau, dupa caz, a raportului de expertiza ori de constatare medico-legala, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare." 62. Articolul 121 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 121. - (1) In cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, in urma caruia a intervenit invaliditatea confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare intocmit la data producerii evenimentului si va intocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat. (2) Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz, a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala. (3) Invaliditatea evidenta va fi cercetata de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, in functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2). (4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) si (3) situatiile in care este necesara administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de munca insarcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare." 63. La articolul 122 alineatul (1), literele c), i) si p) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: "c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie, iar in absenta acestora, de serviciul extern de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta angajatorului, si semnata de catre angajator, care va cuprinde precizari referitoare la pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei de instruire individuala prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele si imprejurarile producerii evenimentului; ....... i) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, intocmite potrivit prevederilor legale; ....... p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul." 64. La articolul 122 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera c1), cu urmatorul cuprins: "c1) nota de constatare la fata locului, intocmita de alte organe de cercetare abilitate si incheiata in prezenta si cu participarea reprezentantilor inspectoratului teritorial de munca, care reprezinta piesa la dosar si inlocuieste nota prevazuta la lit. c). Nota de constatare nu se va intocmi in situatiile in care se mentine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de munca la locul evenimentului, argumentandu-se acest fapt;" 65. La articolul 123, litera h) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "h) declaratiile aflate la dosar sa fie insotite de forma tehnoredactata, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare." 66. La articolul 125, alineatele (4) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: "(4) In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, dispune in scris masuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare si/sau completarea dosarului, dupa caz. (5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului." 67. La articolul 126, alineatele (1) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: "Art. 126. - (1) Dosarul de cercetare original, intocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu exceptia cazului prevazut la art. 121 alin. (3), va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii, in cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii. ....... (5) Inspectoratul teritorial de munca va intocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va completa dosarul, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului, pe baza observatiilor transmise de Inspectia Muncii." 68. La articolul 126, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: "(11) Dosarul de cercetare intocmit de comisia de cercetare numita de Inspectia Muncii se avizeaza de catre inspectorul general de stat." 69. La articolul 126, dupa alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu urmatorul cuprins: "(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare intocmit in conditiile alin. (4) si (5) vor fi transmise organelor de urmarire penala." 70. La articolul 128, litera w) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca/avizul inspectorului general de stat adjunct securitate si sanatate in munca;" 71. La articolul 129, dupa alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu urmatorul cuprins: "(81) In capitolul prevazut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la indeplinire a masurilor dispuse, precum si persoanele responsabile de indeplinirea acestora." 72. La articolul 132, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 132. - (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste in mai multe exemplare, dupa cum urmeaza: a) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime; b) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime; c) in cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si victime; d) in cazul accidentului de munca mortal, precum si in cazul accidentului mortal in afara muncii, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si familiile victimelor; e) in cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care inregistreaza incidentul, organele de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator." 73. Articolul 134 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 134. - (1) In cazul in care un lucrator prezinta un certificat medical cu cod "accident de munca", angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acestuia o declaratie scrisa privind data, locul, modul si imprejurarile in care s-a produs evenimentul in urma caruia s-a accidentat. (2) In baza declaratiei prevazute la alin. (1) si in functie de data, locul, modul si imprejurarile producerii evenimentului, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va comunica si cerceta evenimentul sau, in situatia in care evenimentul prevazut la alin. (1) nu a avut loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu ori in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers, va arhiva declaratia originala impreuna cu o copie a certificatului medical." 74. Articolul 135 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 135. - (1) Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in registrele de evidenta prevazute la art. 141 si 142, in baza procesului-verbal de cercetare. (2) Accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 136. (3) Accidentele de munca produse la sediile secundare aflate pe raza altui judet decat cel unde este declarat sediul social se vor inregistra la sediul social, cu exceptia cazului in care sediul secundar are personalitate juridica." 75. La articolul 136, alineatele (2), (4), (5) si (8)-(11) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: "(2) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. ....... (4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. (5) Accidentul de munca suferit in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia profesionala. ....... (8) In cazul accidentului de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat in afara intreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face in conditiile prevazute de lege. (9) Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. (10) Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului. (11) Accidentul de munca produs in afara intreprinderii si/sau unitatii ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului." 76. La articolul 140, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins: "(6) Angajatorul are obligatia de a anunta incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca la inspectoratul teritorial de munca la care a inaintat FIAM, in termen de 5 zile lucratoare de la incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca. (7) In cazul in care angajatorul si-a incetat activitatea, accidentele suferite de lucratorii acestuia vor fi inregistrate in contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuata de inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia angajatorul isi desfasura activitatea." 77. La articolul 144, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: "(11) In cazul evenimentelor produse in afara granitelor tarii care au avut drept consecinta incapacitatea temporara de munca sau decesul lucratorilor asigurati potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata, dosarul de cercetare intocmit de comisia numita de angajator va cuprinde documentele care au fost intocmite de organele de cercetare din tara in care a avut loc evenimentul, precum si documentele medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate accidentatului." 78. Articolul 145 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 145. - (1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca raspunde angajatorul care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei, aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu. (2) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces raspunde inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul social angajatorul la care era angajata victima. (3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu: a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate victimei, precum si traducerea acestora in limba romana; b) copie a contractului incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea in munca, modul in care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si inregistrarea accidentelor de munca. (4) Documentele prevazute la alin. (3) vor fi puse la dispozitia organului de cercetare de catre angajatorul la care era angajata victima. (5) Pentru documentele prevazute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii in limba romana vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul." 79. La articolul 148, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(5) Dosarul de cercetare se va intocmi astfel: a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca sau care sunt accidente usoare; dosarul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a cercetat evenimentul; b) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea; c) in 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul; d) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea." 80. La articolul 148, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins: "(6) Dosarul de cercetare intocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis Inspectiei Muncii in conditiile prevazute la art. 126 alin. (1). (7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea sau, dupa caz, de catre Inspectia Muncii." 81. Articolul 149 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 149. - Orice suspiciune de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta profesionala, se va semnala obligatoriu de catre toti medicii, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate." 82. Articolul 150 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 150. - Medicul care suspecteaza o boala profesionala sau o intoxicatie acuta profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala ori de intoxicatie acuta profesionala." 83. Articolul 157 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 157. - Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea, pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului la nivel teritorial." 84. Articolul 158 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 158. - Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care trebuie sa aiba stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si trebuie sa cuprinda data declararii, prevazuta in anexa nr. 21." 85. Articolul 160 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 160. - (1) In cazul bolilor profesionale: a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate; b) semnalarea si declararea se fac intr-un interval de maximum 2 ani de la incetarea expunerii profesionale considerate cauza a imbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si cancerul. (2) Pentru bolile profesionale declarate in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European trebuie intocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti." 86. Articolul 162 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 162. - Toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de la directia de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre directia de sanatate publica din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla angajatorul respectiv." 87. Articolul 164 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 164. - Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se declara numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale." 88. Articolul 165 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 165. - (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza in cursul lunii in care s-a produs declararea, de catre directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar - Compartimentul sanatate ocupationala si mediul de munca din cadrul Institutului National de Sanatate Publica, denumit in continuare Centrul national de monitorizare a riscurilor, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii. (2) O copie a fisei de declarare BP2 se va inmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala. (3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se va inmana lucratorului a carui boala profesionala a fost infirmata in urma cercetarii." 89. Articolul 166 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 166. - La nivelul Centrului national de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de declarare BP2." 90. Articolul 167 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 167. - Centrul national de monitorizare a riscurilor reprezinta forul metodologic care asigura asistenta si indrumare tehnica profesionala in domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de profesiune, precum si in elaborarea de reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu expunerea la agenti periculosi in mediul de munca, promovarea sanatatii la locul de munca (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limita de expunere profesionala, metode standardizate de masurare a concentratiilor de agenti chimici conform recomandarilor Comisiei Europene, instruiri de specialitate)." 91. Articolul 168 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 168. - Centrul national de monitorizare a riscurilor raporteaza semestrial datele privind morbiditatea profesionala Directiei de sanatate publica si control in sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii." 92. Articolul 169 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 169. - Centrul national de monitorizare a riscurilor transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor." 93. Articolul 171 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 171. - Structurile de medicina muncii din cadrul directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuala, Centrului national de monitorizare a riscurilor situatia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale in anul respectiv." 94. Articolul 177 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 177. - (1) In situatia in care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza, in scris, Inspectia Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal. (2) Daca in urma analizei se constata ca trebuie refacuta cercetarea, Inspectia Muncii dispune completarea dosarului de cercetare si/sau intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care il va inlocui pe cel existent. (3) Solutiile adoptate de catre Inspectia Muncii vor fi comunicate celor interesati, in termenul legal." 95. La articolul 179, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "c) suporturile de curs destinate programelor de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 16 alin. (1) lit. c) si la art. 55 alin. (1);" 96. Articolul 184 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 184. - Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevazut la art. 179 lit. c) sunt: a) sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi; b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca; c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta, respectiv angajatorii care si-au asumat atributii din domeniul securitatii si sanatatii in munca si reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor; d) sa fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este destinat; e) informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca; f) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca." 97. La articolul 186, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "(2) In situatia in care elaboratorul isi are sediul intr-un alt stat membru al Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de abilitare si avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti." 98. Articolul 187 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 187. - Pentru avizarea documentatiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de abilitare si avizare, prin posta, o cerere intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 24, insotita de un dosar care cuprinde: a) copia certificatului de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, a anexei acestuia; b) prin exceptie de la prevederile lit. a), in situatia in care elaboratorul se afla in cazul prevazut la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul in care isi are sediul; c) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei; d) doua exemplare din documentatia supusa avizarii; e) in cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite originalul si doua copii pe suport hartie." 99. La articolul 190, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 190. - (1) Solicitantul sau titularul de aviz, dupa caz, pot face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere." 100. Articolul 191 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "Art. 191. - (1) Daca in timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente intre documentatia avizata si cea folosita in activitatea curenta, inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica, in scris, situatia constatata Comisiei de abilitare si avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului. (2) Comisia prevazuta la alin. (1) aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata, pentru ca acesta sa isi prezinte punctul de vedere. (3) Comisia prevazuta la alin. (1) analizeaza comunicarea inspectorului de munca impreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, dupa caz. (4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, in functie de timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate. (5) Decizia de respingere a avizarii, de retragere, de suspendare a avizului sau cea prevazuta la art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 190." 101. Dupa articolul 192 se introduce un nou articol, articolul 1921, care va avea urmatorul cuprins: "Art. 1921. - (1) Procedurile si formalitatile de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie pot fi indeplinite si prin intermediul PCU electronic, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplica in termen de 60 de zile de la data operationalizarii punctului de contact unic electronic. (2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completeaza cu dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010." 102. La anexa nr. 10, nota de subsol 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins: "2 Se vor completa activitatile de prevenire si protectie desfasurate, dintre cele prevazute la art. 15 din normele metodologice." 103. Anexa nr. 3 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta hotarare. 104. Anexa nr. 5 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 2, care face parte integranta din prezenta hotarare. 105. Anexa nr. 6 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 3, care face parte integranta din prezenta hotarare. 106. Anexa nr. 8 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 4, care face parte integranta din prezenta hotarare. 107. Dupa anexa nr. 8 se introduce o noua anexa, anexa nr. 8A, avand cuprinsul prevazut in anexa nr. 5, care face parte integranta din prezenta hotarare. 108. Anexa nr. 9 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 6, care face parte integranta din prezenta hotarare. 109. Dupa anexa nr. 10 se introduc doua noi anexe, anexele nr. 10A si 10B, avand cuprinsul prevazut in anexele nr. 7 si 8, care fac parte integranta din prezenta hotarare. 110. Anexa nr. 13 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 9, care face parte integranta din prezenta hotarare. 111. Anexa nr. 14 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 10, care face parte integranta din prezenta hotarare. 112. Anexa nr. 19 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 11, care face parte integranta din prezenta hotarare. 113. Anexa nr. 20 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 12, care face parte integranta din prezenta hotarare. 114. Anexa nr. 21 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 13, care face parte integranta din prezenta hotarare. 115. Anexa nr. 22 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 14, care face parte integranta din prezenta hotarare. 116. Anexa nr. 23 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 15, care face parte integranta din prezenta hotarare. 117. Anexa nr. 24 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 16, care face parte integranta din prezenta hotarare. 118. Anexa nr. 25 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 17, care face parte integranta din prezenta hotarare. 119. Anexa nr. 26 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 18, care face parte integranta din prezenta hotarare. 120. In cuprinsul normelor metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, se inlocuiesc urmatoarele sintagme: a) sintagma "autoritatea de sanatate publica" se inlocuieste cu sintagma "directia de sanatate publica"; b) sintagma "Ministerul Sanatatii Publice" se inlocuieste cu sintagma "Ministerul Sanatatii"; c) sintagma "Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei" se inlocuieste cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale". Art. II. - (1) In termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se aproba cerintele minime de pregatire si formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca/continutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupatiile specifice din domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 511 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competentele minime si abilitatile aferente acestor ocupatii conferite prin standardele ocupationale, echivalarea intre ocupatiile specifice, precum si alte aspecte necesare aplicarii prezentei hotarari referitoare la formarea profesionala. (2) Pana la data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1), in ceea ce priveste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, raman aplicabile prevederile art. 47, 49 si 50 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. (3) La data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1) se abroga art. 47, 49 si 50 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, urmand sa fie aplicabile, dupa aceasta data, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 511-513 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare." Art. III. - Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1425/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, se vor republica, dandu-se textelor o noua numerotare. PRIM-MINISTRU EMIL BOC Contrasemneaza: Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale, Ioan Nelu Botis Ministrul sanatatii, Cseke Attila Seful Departamentului pentru Afaceri Europene, Bogdan Manoiu Bucuresti, 8 septembrie 2010. Nr. 955.

Detalii

​HOTĂRÂRE Nr. 557 din 6 iunie 2007

HOTĂRÂRE nr. 557 din 6 iunie 2007 privind completarea măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru salariaţii încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată şi pentru salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară EMITENT   GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 18 iunie 2007   În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1 (1) Prezenta hotărâre are ca scop asigurarea protecţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru următoarele categorii de salariaţi: a) salariaţii încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, conform legii; b) salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară, conform legii. (2) Angajatorul, astfel cum este definit conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, are obligaţia să asigure salariaţilor prevăzuţi la alin. (1) aceleaşi condiţii de muncă în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, în special cu privire la accesul la echipamentele individuale de protecţie, de care beneficiază şi ceilalţi salariaţi. (3) Obligaţiile prevăzute la alin. (2) le are şi utilizatorul, astfel cum este definit conform Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia situaţiei în care, prin contractul de punere la dispoziţie, dotarea cu echipamente individuale de protecţie este în sarcina agentului de muncă temporară. (4) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale actelor normative elaborate în aplicarea acesteia se aplică şi salariaţilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1). Articolul 2 Anterior începerii unei activităţi, angajatorul, respectiv utilizatorul are obligaţia de a informa salariaţii prevăzuţi la art. 1 asupra: a) calificărilor profesionale, aptitudinilor personale sau serviciilor medicale profilactice pe care activitatea respectivă le presupune, potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006; b) riscurilor majore specifice locului de muncă, potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006. Articolul 3 Angajatorul, respectiv utilizatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii salariaţilor, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor şi ale prevederilor art. 7 alin. (6) din Legea sănătăţii şi securităţii în muncă nr. 319/2006. Articolul 4 (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţiile ca fiecare salariat să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru specifice locului de muncă şi postului său, în următoarele situaţii: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale. (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; b) periodică şi ori de câte ori este necesară. (3) Angajatorul se va asigura că salariaţii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, precum şi alţi participanţi la procesul de muncă, definiţi conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă pe durata desfăşurării activităţilor. Articolul 5 (1) Angajatorul, respectiv utilizatorul are obligaţia de a informa persoanele cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi/sau serviciile externe, definite conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu privire la angajarea/utilizarea în cadrul întreprinderii/unităţii a unor salariaţi dintre cei prevăzuţi la art. 1 alin. (1). (2) Informarea prevăzută la alin. (1) trebuie să facă posibilă desfăşurarea, în mod corespunzător, a activităţii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din întreprindere/unitate. Articolul 6 Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat temporar, în baza unui contract de punere la dispoziţie, încheiat în formă scrisă, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 7 (1) Utilizatorul are obligaţia de a informa agentul de muncă temporară asupra caracteristicilor specifice postului, în special privind calificarea necesară şi condiţiile concrete de muncă. (2) Agentul de muncă temporară încheie cu salariatul un contract de muncă temporară, în formă scrisă, care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de legislaţia în vigoare. Articolul 8 Pe parcursul misiunii, utilizatorul răspunde pentru asigurarea securităţii, sănătăţii şi igienei în muncă a salariatului temporar. Prezenta hotărâre transpune Directiva 91/383/CEE de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 206/1991. PRIM-MINISTRU CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU Contrasemnează: --------------- Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse, Paul Păcuraru Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolăescu Bucureşti, 6 iunie 2007. Nr. 557. -----

Detalii

Ai nevoie de consultanta pentru situatii speciale sau accidente de munca?

Cere oferta
©2019 www.outstand.ro All rights reserved
Designed and developed by

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor.

Detalii aici De acord